pierzare sf [At: CORESI EV. 73 / Pl: (ivr) ~zari / E: pierde] 12 (Inv) Pieire (12). 3 (Inv) Pierzanie (3). 4 (Ivp; is) Locul (cel) de ~ Loc de executzie a pedepsei capitale. 5 (Ivp; ilv) A da ~zarii (la ~) ori (reg) a scoate la ~ A ucide. 6 (Inv; ie) Ashi pune viatza intru ~ A garanta cu pretzul vietzii. 7 (Iae) Ashi pune capul. 8 (Inv; lpl) Spanzuratoare. 9 (Bis; ioc mantuire salvare) Pieire (8). 10 (Inv) Pieire (13). 11 (Reg; is) Marha de ~ Vita de pripas. 12 (Pop; icn; d. unitatzi de timp; ila) De ~ Care este risipit in zadar Si: irosit. 13 (Ial) Care este de desconsiderat de neluat in seama de lepadat. 14 Pierzanie (8).

PIERZÁRE s. f. (Invechit shi arhaizant) Primejdie in care se afla cineva de ashi pierde viatza; p. ext. moarte pieire. Cum pricepu k vorbele scindurilor o vor duce la pierzare... nu mai dete nici pic de somn in genele ei. ISPIRESCU L. 65. Ma rog... nu ma lasan pierzare. CARAGIALE O. III 40. Sau sfirshit toate!... Domniai la pierzare. ALECSANDRI T. II 174. ♦ Ceea ce pricinuieshte nenorocirea cuiva. (Glumetz) Citzi fushtei la scara sint... «Unsprazece» spune ea; Eu zic «bine» pe credintza... Pe credintza Asta e pierzarea mea! COSHBUC P. I 201.

pierzare f. 1. pierdere: nui vreme de pierzare; 2. moarte: fata sa se dea pierzarii ISP.; 3. executziune capitala supliciu: s’au dus la locul de pierzare PANN; 4. fig. afurisenie pierderea sufletului: pentru aceasta m’am dat in pierzare BOL. [Forma analogica shi paralela cu pierdere].

per shi pĭerzáre f. (d. pĭerz ild. pĭerd. Cp. cu crezare vinzare). Perdere peire distrugere moarte.

pierzáre (pop.) s. f. g.d. art. pierzắrii

pierzáre s. f. g.d. art. pierzarii

PIERZÁRE s. v. coruptzie.

PIERZÁRE s. v. calamitate catastrofa decedare deces dezastru disparitzie flagel grozavie masacru macel moarte napasta nenorocire pacoste pieire potop prapad prapadire pustiire raposare sfarshit sinistru stingere sucombare urgie.

PIERZARE s. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (~ din inalla societate.)

pierzare s. v. CALAMITATE. CATASTROFA. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARITZIE. FLAGEL. GROZAVIE. MASACRU. MACEL. MOARTE. NAPASTA. NENOROCIRE. PACOSTE. PIEIRE. POTOP. PRAPAD. PRAPADIRE. PUSTIIRE. RAPOSARE. SFIRSHIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE.

pierzari s. pl. SPINZURATOARE. SHTREANG.

pierzáre pierzari s.f. (inv. shi pop.) 1. moarte (naprasnica violenta); ucidere in masa masacru; pieire pierzanie piericiune pierzaciune pieishte primejdie de moarte. 2. (la pl.) spanzuratoare. 3. pierdere a vietzii veshnice k urmare a degradarii morale. 4. decadere degradare morala desfrau perditzie pierzanie. 5. paguba in vietzi sau in bunuri materiale; prapad dezastru. 6. supliciu chin tortura cazna. 7. ruinare distrugere nimicire. 8. (reg.; in sintagma) marha de pierzare = vita de pripas. 9. (in loc. adj.) de pierzare = a) (despre unitatzi de timp) care este risipit in zadar irosit; b) care este de desconsiderat de neluat in seama de lepadat.

pierzáre pierzari s. f. 1. Pierzanie. 2. (In opozitzie cu mantuire salvare) Pierderea vietzii veshnice k urmare a caderii in pacat shi a degradarii morale; piericiune pierzanie. ◊ Fiul pierzarii v. fiu. 3. Decadere sau degradare morala. Din pierde.