PIERZÁRE s. f. (Invechit shi arhaizant) Primejdie in care se afla cineva de ashi pierde viatza; p. ext. moarte pieire. Cum pricepu k vorbele scindurilor o vor duce la pierzare... nu mai dete nici pic de somn in genele ei. ISPIRESCU L. 65. Ma rog... nu ma lasan pierzare. CARAGIALE O. III 40. Sau sfirshit toate!... Domniai la pierzare. ALECSANDRI T. II 174. ♦ Ceea ce pricinuieshte nenorocirea cuiva. (Glumetz) Citzi fushtei la scara sint... «Unsprazece» spune ea; Eu zic «bine» pe credintza... Pe credintza Asta e pierzarea mea! COSHBUC P. I 201.