pieire sf [At: PSALT. SCH. 359/13 / V: ~eri~ (inv) pii~ / Pl: ~ri / E: pieri] 12 Moarte (napraznica violenta) Si: masacru pierzanie (12) pierzare (12) (inv) piericiune (12) (ivr) pierzaciune (12) (reg) pieishte (12). 3 Ucidere. 4 Masacru. 5 (Reg; ilav) In ~ Cu nici un chip. 6 (Ivr) Executare a unui condamnat la moarte. 7 Ofilire uscare a unei plante sau a unei partzi a plantei Si: piericiune (5). 8 (Bis; ioc mantuire salvare) Pierdere a vietzii veshnice k unnare a degradarii morale shi a caderii in pacat Si: pierzare (8) (inv) pierdere piericiune (6). 9 (Irg) Pericol primejdie de moarte. 10 (Pex) Necaz. 11 Dificultate mare. 12 (Reg; is) ~ cu nevoie Se spune despre asocierea mai multor oameni de aceeashi teapa. 13 Decadere morala Si: distrugere nimicire ruinare (inv) piericiune (9) pierzare (9). 14 Incetare. 15 (Inv; is) ~a soarelui Eclipsa de soare.

PIEÍRE s. f. 1. (Livresc arhaizant) Moarte omor ucidere (uneori in masa v. macel). SHi era prin shantz pieire shi vazduhul tremura. Iar dincolo prin reduta moartea cea de veci era. COSHBUC P. II 44. [Oastea] cuprinsai de pieire shi in fatza shi in coaste. EMINESCU O. I 148. El vrea a mea pieire? ALECSANDRI T. II 116. ◊ (Pleonastic) Incepe... sa strige k intro pieire de moarte. CARAGIALE O. III 98. ◊ (Precizat prin «capului») il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta k nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. ISPIRESCU L. 4. Iepurii shiau semanat ardei pieirea capului lor se zice despre cei care prin faptele lor nechibzuite se pun singuri in primejdie. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) la pieire = a fi (sau a se afla) in primejdie de moarte. Bineai venit mosh Dane! cevint ieaduseaice? Vint rau shi de jalire! Ne calca iar paginii frate shi tzarai la pieire. ALECSANDRI P. III 285. Da lui pe loc de shtire K ma aflu la pieire. id. P. P. 126. 2. Fig. Disparitzie distrugere prabushire nimicire. Ai crede cai pieirea lumii. VLAHUTZA R. P. 66. Un bitlan pashind incet Zice: «Nui pieirea lumii... vinatorul e poet!». ALECSANDRI P. III 63. Boieria shi domnia aducea pieirea tzarii. BALCESCU O. I 351. Varianta: (regional) pieríre (COSHBUC P. I 236 RETEGANUL P. III 24) s. f.

PIEÍRE ~i f. 1) v. A PIERI. 2) Incetare din viatza; moarte; pierzanie. 3) Primejdie de moarte. 4) Nimicire totala; distrugere completa. [G.D. pieirii] /v. a pieri

pierire sf vz pieire

piire sf vz pieire

peire f. 1. actziunea de a peri; 2. moarte ruina: merg la peire.

perire f. actziunea de a peri.

peíre f. Actziunea de a peri moarte. Peire (saŭ peire ma!) exclamatziune care arata grozavia saŭ primejdia: Cum e vremea? Peire ma! (adica: mare ger viscol sh. a.). Vechĭ perire.

pieíre s. f. g.d. art. pieírii

pieíre s. f. g.d. art. pieírii

PIEÍRE s. 1. v. disparitzie. 2. v. moarte.

PIEIRE s. 1. disparitzie (fam. fig.) evaporare volatilizare. (~ cuiva fara urma.) 2. decedare deces disparitzie moarte prapadire raposare sfirshit stingere sucombare (livr.) exitus extinctzie repauzare (mai ales in limbajul bisericesc) repaus (inv. shi pop.) savirshire (pop.) pierzanie pierzare (reg.) pieishte topenie (inv.) petrecanie petrecere pierdere piericiune prapaditura pristavire savirshenie savirshit scadere sconcenie (ir.) crapare (arg.) mierleala mierlire verdesh. (~ unei persoane.)

Pierire ≠ inviere