10 definitzii pentru ruinare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RUINÁRE ruinari s. f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pr.: rui] V. ruina.
RUINÁRE ruinari s. f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pr.: rui] V. ruina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ruinare sf [At: AR (1829) 124/28 / V: (inv) ~nire / Pl: ~nari / E: ruina] 1 Prefacere in ruina (1). 2 (Fig) Stricare. 3 Distugere (5) a sanatatzii Si: (inv) rupere. 4 Pierdere a averii Si: saracire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RUINÁRE ruinari s. f. 1. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei; darapanare naruire. Pe toata ziua rupem cite o foaie din frumoasa carte a vechiei; shi curind... vom mintui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI S. I 204. 2. Fig. Saracire istovire; distrugere. Cutezarile turcilor se inmultzira shi tzara mergea cu grabire spre o ruinare totala cind bratzul de fier al lui Mihai o opri la marginea prapastiei. BALCESCU O. I 194.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RUINÁRE s.f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pron. rui. / < ruina].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ruináre (rui) s. f. g.d. art. ruinắrii; pl. ruinắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ruináre s. f. (sil. rui) g.d. art. ruinarii; pl. ruinari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RUINÁRE s. 1. darapanare degradare macinare paraginire stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. saracire scapatare (inv.) mishelire (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RUINÁRE s. v. distrugere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RUINARE s. 1. darapanare degradare macinare paraginire stricare. (~ unui zid vechi.) 2. saracire scapatare (inv.) mishelire (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ruinare s. v. DISTRUGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: ru-i-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ruinare, ruinarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Darapanare, naruire. DLRLCsinonime: darapanare naruire
- Pe toata ziua rupem cite o foaie din frumoasa carte a vechiei; shi curind... vom mintui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI S. I 204. DLRLC
-
- 1.2. Distrugere, istovire, saracire. DLRLCsinonime: distrugere istovire saracire
- Cutezarile turcilor se inmultzira shi tzara mergea cu grabire spre o ruinare totala cind bratzul de fier al lui Mihai o opri la marginea prapastiei. BALCESCU O. I 194. DLRLC
-
-
etimologie:
- ruina DEX '09 DEX '98 DN