opțiuni
  • info

10 definiții pentru ruinare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUINÁRE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

RUINÁRE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

ruinare sf [At: AR (1829) 124/28 / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: ruina] 1 Prefacere în ruină (1). 2 (Fig) Stricare. 3 Distugere (5) a sănătății Si: (înv) rupere. 4 Pierdere a averii Si: sărăcire.

RUINÁRE, ruinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei; dărăpănare, năruire. Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei; și curînd... vom mîntui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI, S. I 204. 2. Fig. Sărăcire, istovire; distrugere. Cutezările turcilor se înmulțiră și țara mergea cu grăbire spre o ruinare totală, cînd brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. BĂLCESCU, O. I 194.

RUINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruináre (ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinắrii; pl. ruinắri

ruináre s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUINÁRE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sărăcire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

RUINÁRE s. v. distrugere.

RUINARE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. sărăcire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

ruinare s. v. DISTRUGERE.

Intrare: ruinare
  • silabație: ru-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinare
  • ruinarea
plural
  • ruinări
  • ruinările
genitiv-dativ singular
  • ruinări
  • ruinării
plural
  • ruinări
  • ruinărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruinare, ruinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Dărăpănare, năruire. DLRLC
      sinonime: dărăpănare năruire
      • format_quote Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei; și curînd... vom mîntui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI, S. I 204. DLRLC
    • 1.2. figurat Distrugere, istovire, sărăcire. DLRLC
      sinonime: distrugere istovire sărăcire
      • format_quote Cutezările turcilor se înmulțiră și țara mergea cu grăbire spre o ruinare totală, cînd brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. BĂLCESCU, O. I 194. DLRLC
etimologie:
  • vezi ruina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.