10 definitzii pentru ruinare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RUINÁRE ruinari s. f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pr.: rui] V. ruina.

RUINÁRE ruinari s. f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pr.: rui] V. ruina.

ruinare sf [At: AR (1829) 124/28 / V: (inv) ~nire / Pl: ~nari / E: ruina] 1 Prefacere in ruina (1). 2 (Fig) Stricare. 3 Distugere (5) a sanatatzii Si: (inv) rupere. 4 Pierdere a averii Si: saracire.

RUINÁRE ruinari s. f. 1. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei; darapanare naruire. Pe toata ziua rupem cite o foaie din frumoasa carte a vechiei; shi curind... vom mintui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI S. I 204. 2. Fig. Saracire istovire; distrugere. Cutezarile turcilor se inmultzira shi tzara mergea cu grabire spre o ruinare totala cind bratzul de fier al lui Mihai o opri la marginea prapastiei. BALCESCU O. I 194.

RUINÁRE s.f. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. [Pron. rui. / < ruina].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ruináre (rui) s. f. g.d. art. ruinắrii; pl. ruinắri

ruináre s. f. (sil. rui) g.d. art. ruinarii; pl. ruinari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RUINÁRE s. 1. darapanare degradare macinare paraginire stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. saracire scapatare (inv.) mishelire (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

RUINARE s. 1. darapanare degradare macinare paraginire stricare. (~ unui zid vechi.) 2. saracire scapatare (inv.) mishelire (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

Intrare: ruinare
  • silabatzie: ru-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinare
  • ruinarea
plural
  • ruinari
  • ruinarile
genitiv-dativ singular
  • ruinari
  • ruinarii
plural
  • ruinari
  • ruinarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ruinare, ruinarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) ruina shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Darapanare, naruire. DLRLC
      • format_quote Pe toata ziua rupem cite o foaie din frumoasa carte a vechiei; shi curind... vom mintui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI S. I 204. DLRLC
    • 1.2. figurat Distrugere, istovire, saracire. DLRLC
      • format_quote Cutezarile turcilor se inmultzira shi tzara mergea cu grabire spre o ruinare totala cind bratzul de fier al lui Mihai o opri la marginea prapastiei. BALCESCU O. I 194. DLRLC
etimologie:
  • vezi ruina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.