PIEÍRE s. f. Actziunea de a pieri shi rezultatul ei. 1. Moarte (violenta naprasnica); ucidere omor. ♦ (In limbajul bisericesc) Pierdere a vietzii veshnice k urmare a degradarii morale shi a caderii in pacat. ♦ (Inv. shi reg.) Pericol primejdie de moarte; p. ext. necaz suparare. 2. Distrugere nimicire; disparitzie; decadere ruinare. ♦ Incetare anulare suprimare. [Var.: (reg.) pieríre s. f.] V. pieri.