ucidere sf [At: COD. VOR. 42/12 / Pl: ~ri / E: ucide] 1 Omorare (1). 2 (Ivr; is) ~ de sine Sinucidere. 3 Omor in masa Si: macel. 4 (Inv) Lovire puternica. 5 (Inv) Incaierare. 6 (Fig) Provocare a disparitziei. 7 (Is) "a timpului Petrecere a timpului cu ocupatzii fara importantza. 8 (Ias) Risipire a timpului fara nici un folos.

UCÍDERE ucideri s. f. Actziunea de a ucide shi rezultatul ei; omor. V. asasinat. Toata lumea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului. ISPIRESCU L. 202. O data cu omorul de sus incepuse uciderea shi in curte. NEGRUZZI S. I 153. Vazind grabnica ucidere a tovarashului sau... au tras asupra lui Robinson. DRAGHICI R. 167.

UCÍDERE ~i f. 1) v. A UCIDE shi A SE UCIDE. 2) Infractziune constand in lipsirea de viatza a unei persoane; omor. /v. a ucide

ucidere f. actziunea de a (se) ucide.

ucídere s. f. g.d. art. ucíderii; pl. ucíderi

ucídere s. f. g.d. art. ucíderii; pl. ucíderi

UCÍDERE s. 1. v. omorare. 2. v. crima.

UCIDERE s. 1. asasinare omorire suprimare (rar) ucis (pop.) rapunere (inv.) ucigatura (fam. fig.) achitare lichidare. (~ unei persoane.) 2. asasinat crima moarte omor omorire omucidere (livr.) homicid (inv.) deshugubina omucid singi ucigatura. (Condamnat pentru ~.)