pierzanie sf [At: (a. 1840), ap. TDRG / Pl: (rar) ~ii / E: pierde + -anie] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 Ucidere în masă Si: masacru, pierzare (3), (înv) piericiune (10), (reg) pieiște (3). 4 (Cu sens atenuat) Primejdie de moarte. 5 Nenorocire. 6 Suferință mare. 7 (Pop) Avort. 8 Decădere morală Si: desfrâu, perdiție, pierzare (14). 9 (Îvr) Pierdere (15).

PIERZÁNIE s. f. 1. Pierdere de bunuri sau de vieți omenești; dezastru, prăbușire, prăpăd. V. pierdere. Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-au dat de gîndit? C. PETRESCU, R. DR. 10. 2. Desperare, durere, suferință. S-a ridicat nenorocitul, luminat în pierzania lui de razele nădejdii. CARAGIALE, O. III 44. 3. Decădere, degradare (fizică și morală); desfrîu, perdiție. Tren de lux... Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă. SEBASTIAN, T. 205.

PIERZÁNIE f. pop. Încetare din viață; moarte; pieire. ◊ A duce la ~ a face să ajungă într-o stare de degradare totală. /a (se) pierde + suf. ~anie

pierzánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. pierzánia (-ni-a), g.-d. pierzánii, art. pierzániei

pierzánie s. f. (sil. -ni-e), art. pierzánia (sil. -ni-a), g.-d. pierzánii, art. pierzániei

pierzanie.

PIERZÁNIE s. v. corupție.

PIERZÁNIE s. v. avort, decedare, deces, dispariție, masacru, măcel, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

PIERZANIE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (~ din înalta societate.)

pierzanie s. v. AVORT. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. PIEIRE. PRĂPADIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.