optziuni
  • info

9 definitzii pentru destrabalare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRABALÁRE destrabalari s. f. Faptul de a se destrabala de a fi destrabalat; desfrau dezmatz. V. destrabala.

DESTRABALÁRE destrabalari s. f. Faptul de a se destrabala de a fi destrabalat; desfrau dezmatz. V. destrabala.

destrabalare sf [At: BARONZI L. 126 / V: (inv) ~reb~ / Pl: ~lari / E: destrabala] 1 Pierdere a moralitatzii a corectitudinii Si: destrabalat1 (1) stricare stricaciune. 2 Stare de decadere morala a cuiva Si: coruptzie decadentza desfrau destrabalat1 (2) dezmatz imoralitate perditzie pierzare viciu (reg) destrabalaciune destrabalatura (inv) destramare (6) destramatura (4). 3 Depravare. 4 Petrecere destrabalata Si: destrabalat1 (4).

DESTRABALÁRE s. f. Faptul de a fi destrabalat; desfrinare desfriu dezmatz. Poate k destrabalarea shi decaderea oamenilor intre cari traia i dadeau [ciinelui] tristetzeai intzeleapta completai lipsa de trufie shi de imbatare. GALACTION O. I 302.

destrabalare f. desfranare. [Origina necunoscuta].

destrabaláre f. pl. arĭ. Desfriŭ. Rar. stra.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

destrabaláre s. f. g.d. art. destrabalắrii; pl. destrabalắri

destrabaláre s. f. g.d. art. destrabalarii; pl. destrabalari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESTRABALÁRE s. v. coruptzie.

DESTRABALARE s. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu dezmatz moralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)

Intrare: destrabalare
destrabalare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrabalare
  • destrabalarea
plural
  • destrabalari
  • destrabalarile
genitiv-dativ singular
  • destrabalari
  • destrabalarii
plural
  • destrabalari
  • destrabalarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

destrabalare, destrabalarisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se destrabala de a fi destrabalat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfranare desfrau dezmatz
    • format_quote Poate k destrabalarea shi decaderea oamenilor intre cari traia i dadeau [cainelui] tristetzeai intzeleapta completai lipsa de trufie shi de imbatare. GALACTION O. I 302. DLRLC
etimologie:
  • vezi destrabala DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.