dezmắtz sn [At: MACEDONSKI O. IV 126 / S shi: (inv) desm~ / Pl: ~uri / E: drr dezmatza] 1 Comportament plin de excese de extravagantza Si: destrabalare desfrau dezmatzare (2). 2 (Ccr; lpl) Fapte atitudini care denota dezmatzul (1). 3 (Rar) Exces in desavarshirea unei actziuni a unui fenomen Si: abuz exagerare. 4 (Fig) Debandada. modificata

DEZMẮTZ dezmatzuri s. n. Purtare nerushinata destrabalare desfrinare dezmatzare. Ghiftuitzi In dezmatz shi huzur... DESHLIU G. 10. ♦ Fig. Debandada anarhie. Faptul k se cerea odinioara cel putzin oarecari cunoshtintze ortografice... a tzinut mult timp pe loc dezmatzurile de condei. MACEDONSKI O. IV 126.

DEZMẮTZ ~uri n. 1) Viatza de placeri ushoare; purtare desfranata. 2) fig. Stare de dezordine; debandada. /Din dezmatzat

dezmắtz n. pl. urĭ. Rar. Starea celuĭ dezmatzat.

dezmắtz s. n. pl. dezmắtzuri

dezmatz s. n. pl. dezmatzuri

dezmatz

DEZMATZ s. 1. v. coruptzie. 2. v. orgie.

DEZMATZ s. 1. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.) 2. desfriu orgie (livr.) bacanala libertinaj luxura (inv. shi pop.) scirnavie (inv.) rushinare slobozenie slobozie zamparalic. (A fost un adevarat ~.)

Dezmatz ≠ ordine randuiala