debandáda sf [At: BRAESCU M. P. 98 / Pl: ~de / E: fr débandade] Dezordine.

DEBANDÁDA s. f. Neorinduiala dezordine dezorientare zapaceala. Cred k este vorba despre acte de debandada de deosebita gravitate comise in imprejurari... cu totul obscure. GALAN Z. R. 155. Fac direct raspunzatori pe comandantzii de companii atragind pentru ultima oara atentzia... k nu se mai tolereaza nici o debandada. BRAESCU V. A. 17. ◊ Loc. adv. In debandada = in mod dezordonat in neorinduiala. Trupele inamice sau retras in debandada.

DEBANDÁDA s.f. Neoranduiala; dezordine. [< fr. débandade].

DEBANDÁDA s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)

DEBANDÁDA f. 1) Lipsa de ordine; harababura; dezordine. 2) Lipsa de organizare de disciplina. /<fr. débandade

*debandáda f. pl. e (fr. débandade d. bande banda). Risipire fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.

debandáda s. f. g.d. art. debandádei

debandáda s. f. g.d. art. debandádei

DEBANDÁDA s. dezordine dezorganizare haos neoranduiala zapaceala (livr.) degringolada (rar) neordine (Mold.) calamandros (fam.) brambureala harababura. (Era o mare ~ in functzionarea institutziei.)

DEBANDADA s. dezordine dezorganizare haos neorinduiala zapaceala (rar) neordine (Mold.) calamandros (fam.) brambureala harababura. (Era o mare ~ in functzionarea institutziei.)

Debandada ≠ oranduiala ordine randuiala regula disciplina