ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare de dezordine de haos intro tzara intro institutzie etc.; indisciplina nesupunere a individului fatza de o colectivitate organizata. Din fr. anarchie.

anarhie sf [At: MAIORESCU D. I. 55 / Pl: ~ii / V: ~rchie / E: fr anarchie ngr ὰναρχία] 1 Dezordine produsa intrun stat prin lipsa de guvernamant sau prin slabiciunea celor care guverneaza. 2 Lipsa a unei puteri a unei conduceri. 3 Dezorganizare. 4 Lipsa de supunere fatza de legi sau de autoritatzi.

ANARHÍE s. f. 1. Stare de dezorganizare de dezordine de haos intro tzara intro institutzie etc. 2. Atitudine de nesupunere de indisciplina a individului fatza de o colectivitate organizata. Din fr. anarchie.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare de dezordine de haos caracteristica intro tzara intro institutzie etc. in regimuri bazate pe exploatare; nesupunere indisciplina a individului fatza de o colectivitate organizata. ♦ Stare a productziei proprie regimului capitalist in care din cauza proprietatzii private asupra mijloacelor de productzie activitatea de productzie sociala este neplanificata shi nedirijata ducind la crize periodice shi la shomaj. Contradictzia dintre productzia sociala shi insushirea capitalista se reproduce deci k antagonism intre organizarea productziei inauntrul fiecarei fabrici shi anarhia productziei in intreaga societate. ENGELS A. 321. In sectorul socialist al economiei noastre natzionale fireshte k nu actzioneaza legea concurentzei shi a anarhiei in productzie ci dimpotriva au capatat cimp liber legi proprii economiei socialiste. GHEORGHIUDEJ I. DEM. 26.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare de dezordine de haos intro tzara intro institutzie etc.; nesupunere indisciplina a individului fatza de o colectivitate organizata. ♦ Stare a productziei proprie regimului capitalist in care (din cauza proprietatzii private asupra mijloacelor de productzie) activitatea de productzie sociala este neplanificata shi nedirijata ducand la crize periodice shi la shomaj. Dupa fr. anarchie (< gr.).

ANARHÍE s.f. Dezordine dezorganizare lipsa a oricarei organizari shi conduceri haos; indisciplina nesupunere a individului fatza de o colectivitate organizata. [Gen. iei. / < gr. anarchia cf. rus. anarhiia it. anarchia germ. Anarchie].

ANARHÍE s. f. stare de dezordine^[1] de haos intro tzara institutzie etc. ◊ indisciplina nesupunere a individului fatza de o colectivitate organizata. (< fr. anarchie gr. anarkhia) modificata

ANARHÍE ~i f. Stare de dezorganizare; dezordine generala; haos; indisciplina. ~ in productzie. [G.D. anarhiei] /<fr. anarchie

anarhie f. 1. lipsa de guvern; 2. fig. stare de dezordine shi de confuziune.

*anarhíe f. (vgr. anarhía d. an fara shi arhé domnie). Lipsa de autoritate dezordine (intr’un stat intr’o societate).

anarhíe s. f. art. anarhía g.d. anarhíi art. anarhíei

anarhíe s. f. art. anarhía g.d. anarhíi art. anarhíei

anarhie

anarhie hiei gen. a.

Anarhie ≠ disciplina ordine

anarhíe (íi) s. f. Stare de dezordine de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). Der. (din fr.) anarhic adj.; anarhism s. n.; anarhist s. m.