9 definiții pentru nesupunere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Pref. ne- + supunere.
nesupunere sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: ne- + supunere] Atitudine, faptă etc. care contravine legii, unei dispoziții, disciplinei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NESUPÚNERE, nesupuneri, s. f. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. – Ne- + supunere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nesupunere f. lipsă de supunere, insubordonațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nesupúnere f. Lipsă de supunere, insubordinațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nesupúnere s. f., g.-d. art. nesupúnerii; pl. nesupúneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NESUPÚNERE s. v. indisciplină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NESUPUNERE s. indisciplină, neascultare, nedisciplină, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nesupunere, nesupunerisubstantiv feminin
- 1. Lipsă de supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unor dispoziții etc. DEX '09 DEX '98sinonime: indisciplină
etimologie:
- Prefix ne- + supunere. DEX '09