HÁOS s. n. 1. Stare primitiva de neorganizare in care dupa cum presupuneau cei vechi sar fi aflat materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om; (in unele conceptzii teogonice) spatziu nemarginit cufundat in bezna shi umplut de „neguri” in care sar fi gasit intrun amestec confuz elementele shi materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatziu nemarginit sub forma unei divinitatzi. 2. Fig. Stare generala de mare confuzie dezordine mare invalmasheala neorganizare. [Var.: (inv.) cáos s. n.] Din fr. lat. chaos.

haos sn [At: N. COSTIN ap. LET. I 41/7 / P: haos / Pl: ~uri / E: fr chaos] 1 (Mit; Flz) Stare primitiva de confuzie generala a elementelor naturii shi a materiei. 2 (Mit; Fiz; dupa unele legende) Prapastie adanca in care se gasea haosul (1) inainte de organizarea lumii. 3 (Fig) Confuzie. 4 (Fig) Dezordine. 5 (Fig) Prapastie.

HÁOS haosuri s. n. 1. Stare primitiva de neorganizare in care dupa cum presupuneau cei vechi sar fi aflat materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om; (in unele conceptzii teogonice) spatziu nemarginit cufundat in bezna shi umplut de „neguri” in care sar fi gasit intrun amestec confuz elementele shi materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatziu nemarginit sub forma unei divinitatzi. 2. Stare generala de mare confuzie dezordine mare invalmasheala neorganizare. [Var.: (inv.) cáos s. n.] Din fr. lat. chaos.

HÁOS haosuri s. n. 1. (In mitologia greaca) Stare primitiva de neorganizare in care dupa presupunerea celor vechi sar fi aflat materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om; (in unele conceptzii teogonice) prapastie fara fund in care sar fi gasit intrun amestec confuz shi dezordonat elementele shi materia inainte de organizarea lumii; abis. K o lacrima de aur Caden haos citeo stea. DEMETRESCU O. 56. SHi din a haosului vai Jur imprejur de sine Vedea can ziua cea dentii Cum izvorau lumine. EMINESCU O. I 176. Se pare k tot cerul cazut e pre pamint SHi cau ramas in urmai un haos un mormint. ALECSANDRI P. A. 139. 2. Fig. Confuzie dezordine neorinduiala. V. debandada. Statul de democratzie populara a avut de luptat impotriva haosului economic shi financiar. HOT. R. B. 8. Varianta: cáos (EMINESCU O. IV 49) scris shi chaos (EMINESCU O. I 177) s. n.

HÁOS s.n. 1. Stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi k se afla materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neoranduiala neorganizare dezordine. [Pron. haos var. caos chaos s.n. / < gr. chaos cf. fr. chaos].

HÁOS s. n. 1. stare de neorganizare in care cei vechi presupuneau k se afla materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie de dezordine. (< fr. lat. chaos)

HÁOS ~uri n. 1) (in mitologia shi in filozofia greaca veche) Spatziu nemarginit conceput k un amestec confuz de elemente materiale care ar fi existat pana la aparitzia lumii. 2) fig. Dezordine completa; confuzie generala. /<fr. lat. chaos

haos n. 1. Mit. confuziunea generala a elementelor inaintea creatziunii; 2. fig. confuziune dezordine: in haosul cel mare de negru intuneric AL.

*háos n. pl. urĭ (vgr. háos prapastie imensitate d. haíno ma deschid casc. V. dehiscent hiat). Amestecatura tuturor elementelor in ainte de facerea lumiĭ. Amestecatura dezordine. Lucru imens noĭan: ce haos de biblioteca!

cáos sn vz haos

CÁOS s. n. V. haos.

CÁOS s.n. v. haos.

*cáos kótic V. haos haotic.

!háos s. n.

háos s.n. pl. háosuri

haos.

HÁOS s. 1. v. babilonie. 2. v. debandada.

HAOS s. 1. babilonie dezordine incurcatura zapaceala (inv.) vavilonie. (E un ~ de nedescris in hirtiile lui.) 2. debandada dezordine dezorganizare neorinduiala zapaceala (rar) neordine (Mold.) calamandros (fam.) brambureala harababura. (Ce e acest ~?)

Haos ≠ ordine

Haos = Chaos.

HÁOS (< fr.; {s} gr. khaos „abis”) s. n. 1. (In mitologia greaca) Spatziul nemarginit cufundat in bezna shi umplu de „neguri” care exista inaintea tuturor lucrurilor; personificare a acestuia sub forma unei divinitatzi (Haosul); stare de dezordine primordiala a materiei. 2. Fig. Confuzie dezordine invalmasheala neorganizare. 3. (FIZ.) Stare de dezordine shi shi iregularitate a unui sistem a carui evolutzie in timp deshi guvernata de legi simple shi exacte este extrem de sensibila la conditziile initziale (o mica variatzie a acestor conditzii sau o infima perturbatzie exterioara poate produce rezultate complet diferite astfel k pe termen lung comportamentul sistemului nu poate fi prevazut). Majoritatea sistemelor din natura societate etc. au un comportament haotic (vremea economia etc.). ◊ Teoria haosului = teorie care studiaza comportamentul impredictibil al unor sisteme care ar trebui sa fie determinate logic.