HÁOS haosuri s. n. 1. (In mitologia greaca) Stare primitiva de neorganizare in care dupa presupunerea celor vechi sar fi aflat materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om; (in unele conceptzii teogonice) prapastie fara fund in care sar fi gasit intrun amestec confuz shi dezordonat elementele shi materia inainte de organizarea lumii; abis. K o lacrima de aur Caden haos citeo stea. DEMETRESCU O. 56. SHi din a haosului vai Jur imprejur de sine Vedea can ziua cea dentii Cum izvorau lumine. EMINESCU O. I 176. Se pare k tot cerul cazut e pre pamint SHi cau ramas in urmai un haos un mormint. ALECSANDRI P. A. 139. 2. Fig. Confuzie dezordine neorinduiala. V. debandada. Statul de democratzie populara a avut de luptat impotriva haosului economic shi financiar. HOT. R. B. 8. Varianta: cáos (EMINESCU O. IV 49) scris shi chaos (EMINESCU O. I 177) s. n.