HÁOS (< fr.; {s} gr. khaos „abis”) s. n. 1. (In mitologia greaca) Spatziul nemarginit cufundat in bezna shi umplu de „neguri” care exista inaintea tuturor lucrurilor; personificare a acestuia sub forma unei divinitatzi (Haosul); stare de dezordine primordiala a materiei. 2. Fig. Confuzie dezordine invalmasheala neorganizare. 3. (FIZ.) Stare de dezordine shi shi iregularitate a unui sistem a carui evolutzie in timp deshi guvernata de legi simple shi exacte este extrem de sensibila la conditziile initziale (o mica variatzie a acestor conditzii sau o infima perturbatzie exterioara poate produce rezultate complet diferite astfel k pe termen lung comportamentul sistemului nu poate fi prevazut). Majoritatea sistemelor din natura societate etc. au un comportament haotic (vremea economia etc.). ◊ Teoria haosului = teorie care studiaza comportamentul impredictibil al unor sisteme care ar trebui sa fie determinate logic.