HÁOS s. n. 1. Stare primitiva de neorganizare in care dupa cum presupuneau cei vechi sar fi aflat materia inainte de aparitzia universului cunoscut de om; (in unele conceptzii teogonice) spatziu nemarginit cufundat in bezna shi umplut de „neguri” in care sar fi gasit intrun amestec confuz elementele shi materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatziu nemarginit sub forma unei divinitatzi. 2. Fig. Stare generala de mare confuzie dezordine mare invalmasheala neorganizare. [Var.: (inv.) cáos s. n.] Din fr. lat. chaos.