desfranare sf [At: (a. 1750) GCR II 47/27 / V: (ivr) das~ dis~ / Pl: ~nari / E: desfrana] 1 Scoatere a fraului la cal Si: desfranat¹ (1). 2 (Pex) Eliberare a calului Si: desfranat¹ (2). 3 (Rar) Desfacere sau slabire a franei Si: desfranat¹ (3). 4 (Pex) Scoatere a franei Si: desfranat¹ (4). 5 Ducere a unei vietzi imorale Si: desfranat¹ (5). 6 Dedare la vicii coruptzie destrabalare Si: desfranat¹ (6). 7 Fapta care denota stricaciune Si: depravare destrabalare imoralitate. 8 (Pex) Trai imoral Si: (ivr) desfranaciune (nob) desfranatetze.

desfranare f. dezordine morala exces.

DESFRINÁRE desfrinari s. f. Faptul de a fi desfrinat; destrabalare. Din lux shi desfrinare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce prada. BOLINTINEANU O. 173. Poate ar fi mai intirziat ashi pune in lucrare planul daca desfrinarea lui nu lar fi grabit. NEGRUZZI S. I 144.

desfrináre f. Destrabalare stricacĭune morala coruptziune depravare.

desfranáre s. f. g.d. art. desfranắrii; pl. desfranắri

desfranáre s. f. g.d. art. desfranarii; pl. desfranari

DESFRANÁRE s. v. coruptzie.

DESFRINARE s. coruptzie decadentza decadere depravare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)