13 definitzii pentru stricaciune
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (4)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat deteriorat; paguba cauzata de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. ♦ Vatamare. 2. Efect rau pagubitor. 3. Depravare coruptzie. Strica + suf. aciune.
stricaciune sf [At: PRAVILA (1814) 56/22 / Pl: ~ni / E: strica + aciune] 1 Stricare (1). 2 (Ccr) Ceea ce este stricat deteriorat Si: avarie (1) defectziune (8) deteriorare (inv) stricatura (1). 3 (De obicei in legatura cu verbul „a face”) Distrugere de lucruri materiale Si: dauna (2) paguba (ivp) pricaz1 vatamare (ivr) sminta sminteala (inv) stricare (2) stricatura (2) Vz pierdere prejudiciu. 4 (Ivp) Vatamare. 5 (Ccr) Rana. 6 (Pex) Boala (2). 7 (Pex) Infirmitate. 8 (Inv; is) ~ alba Lepra. 9 (Pgn) Buba (1). 10 (Reg) Hernie (1). 11 (Fig) Pierdere a calitatzii a valorii. 12 (Fig) Prejudiciu moral. 13 (Fig) Efect rau daunator pagubitor. 14 (Inv; ie) A(i) fi de (sau spre) ~ (cuiva) A fi daunator a face rau (cuiva). 15 Ceea ce este rau nefolositor (intro substantza intrun lucru). 16 Fapta rea reprobabila. 17 (Pex) Pozna. 18 (Rar) Defect (al cuiva). 19 (Inv) Deformare (1). 20 (Inv) Stricare (21). 21 Pierdere a moralitatzii a corectitudinii stare de decadere morala a cuiva Si: coruptzie (3) decadentza (4) desfrau (1) destrabalare (1) deshantzare imoralitate perditzie pierzare viciu decadere (2) depravare (2) desfranare (6) pervertire viciere stricare (23). 22 (Inv) Moarte. 23 Decadere (4). 24 (Ivr) Nesocotire a unor obiceiuri datini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat deteriorat; paguba produsa de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. ♦ Vatamare. 2. Efect rau pagubitor. 3. Depravare coruptzie. Strica + suf. aciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica (v. defectare deteriorare); ceea ce este deteriorat; paguba cauzata de o deteriorare. Comandantul statuse la indoiala daca sashi urmeze drumul sau sa vie dupa noi banuind k avem vreo stricaciune la mashina. BART S. M. 20. Dar pina atunci a venit shi veste de la Broshteni despre stricaciunea ce facusem shi bunicul fara vorba a multzumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGA A. 32. Domnitorul a tramis acolo k ispravnic spre a drege shi a intari stricaciunea impreuna cu meshteri pe... Dona Pepano. ODOBESCU S. II 511. ♦ Vatamare. Mirele... sa intors la gazda lui fara nici o stricaciune. SADOVEANU Z. C. 344. Il doare capul! La cap e stricaciunea. DELAVRANCEA O. II 57. 2. Depravare coruptzie. Dar domnule (se scandaliza el) ce stricaciune ce lipsa de creshtere. CALINESCU E. O. II 77. Simtzea k se duce cu ele tot intunericul de pe mintea lui toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
STRICACIÚNE ~i f. 1) v. A STRICA shi A SE STRICA. 2) Pierdere cauzata de stricarea unor bunuri materiale. 3) inv. Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; coruptzie. [G.D. stricaciunii] /a (se) strica + suf. ~ciune
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
stricaciune f. lucru stricat paguba.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
stricacĭúne f. Deteriorare vatamare paguba: ciocnirea a facut stricacĭunĭ corabiiĭ ploaĭa a cauzat stricacĭunĭ caselor. Coruptziune. V. avarie.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
stricaciúne s. f. g.d. art. stricaciúnii; pl. stricaciúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
stricaciúne s. f. g.d. art. stricaciúnii; pl. stricaciúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
STRICACIÚNE s. 1. v. paguba. 2. v. avarie. 3. v. coruptzie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
STRICACIÚNE s. v. hernie lepra vatamare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
STRICACIUNE s. 1. dauna paguba pierdere prejudiciu (inv. shi pop.) pricaz (pop.) vatamare (inv. shi reg.) sminta sminteala (prin Ban.) shteta (inv.) scadere stricare stricatura vatamatura. (~i provocate de incendiu.) 2. avarie deteriorare. (~ suferita de un sistem tehnic.) 3. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
stricaciune s. v. HERNIE. LEPRA. VATAMARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stricaciune, stricaciunisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) strica. DEX '09 DLRLCsinonime: avarie
- Comandantul statuse la indoiala daca sashi urmeze drumul sau sa vie dupa noi banuind k avem vreo stricaciune la mashina. BART S. M. 20. DLRLC
- 1.1. Ceea ce este stricat deteriorat; paguba cauzata de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. DEX '09 DLRLCsinonime: paguba
- Dar pina atunci a venit shi veste de la Broshteni despre stricaciunea ce facusem shi bunicul fara vorba a multzumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGA A. 32. DLRLC
- Domnitorul a tramis acolo k ispravnic spre a drege shi a intari stricaciunea impreuna cu meshteri pe... Dona Pepano. ODOBESCU S. II 511. DLRLC
-
- 1.2. Vatamare. DEX '98 DLRLCsinonime: vatamare
- Mirele... sa intors la gazda lui fara nici o stricaciune. SADOVEANU Z. C. 344. DLRLC
- Il doare capul! La cap e stricaciunea. DELAVRANCEA O. II 57. DLRLC
-
-
- 2. Efect rau pagubitor. DEX '98 DEX '09
-
- Dar domnule (se scandaliza el) ce stricaciune ce lipsa de creshtere. CALINESCU E. O. II 77. DLRLC
- Simtzea k se duce cu ele tot intunericul de pe mintea lui toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22. DLRLC
-
etimologie:
- Strica + sufix aciune. DEX '98 DEX '09