13 definitzii pentru stricaciune

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat deteriorat; paguba cauzata de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. ♦ Vatamare. 2. Efect rau pagubitor. 3. Depravare coruptzie. Strica + suf. aciune.

stricaciune sf [At: PRAVILA (1814) 56/22 / Pl: ~ni / E: strica + aciune] 1 Stricare (1). 2 (Ccr) Ceea ce este stricat deteriorat Si: avarie (1) defectziune (8) deteriorare (inv) stricatura (1). 3 (De obicei in legatura cu verbul „a face”) Distrugere de lucruri materiale Si: dauna (2) paguba (ivp) pricaz1 vatamare (ivr) sminta sminteala (inv) stricare (2) stricatura (2) Vz pierdere prejudiciu. 4 (Ivp) Vatamare. 5 (Ccr) Rana. 6 (Pex) Boala (2). 7 (Pex) Infirmitate. 8 (Inv; is) ~ alba Lepra. 9 (Pgn) Buba (1). 10 (Reg) Hernie (1). 11 (Fig) Pierdere a calitatzii a valorii. 12 (Fig) Prejudiciu moral. 13 (Fig) Efect rau daunator pagubitor. 14 (Inv; ie) A(i) fi de (sau spre) ~ (cuiva) A fi daunator a face rau (cuiva). 15 Ceea ce este rau nefolositor (intro substantza intrun lucru). 16 Fapta rea reprobabila. 17 (Pex) Pozna. 18 (Rar) Defect (al cuiva). 19 (Inv) Deformare (1). 20 (Inv) Stricare (21). 21 Pierdere a moralitatzii a corectitudinii stare de decadere morala a cuiva Si: coruptzie (3) decadentza (4) desfrau (1) destrabalare (1) deshantzare imoralitate perditzie pierzare viciu decadere (2) depravare (2) desfranare (6) pervertire viciere stricare (23). 22 (Inv) Moarte. 23 Decadere (4). 24 (Ivr) Nesocotire a unor obiceiuri datini.

STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat deteriorat; paguba produsa de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. ♦ Vatamare. 2. Efect rau pagubitor. 3. Depravare coruptzie. Strica + suf. aciune.

STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica (v. defectare deteriorare); ceea ce este deteriorat; paguba cauzata de o deteriorare. Comandantul statuse la indoiala daca sashi urmeze drumul sau sa vie dupa noi banuind k avem vreo stricaciune la mashina. BART S. M. 20. Dar pina atunci a venit shi veste de la Broshteni despre stricaciunea ce facusem shi bunicul fara vorba a multzumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGA A. 32. Domnitorul a tramis acolo k ispravnic spre a drege shi a intari stricaciunea impreuna cu meshteri pe... Dona Pepano. ODOBESCU S. II 511. ♦ Vatamare. Mirele... sa intors la gazda lui fara nici o stricaciune. SADOVEANU Z. C. 344. Il doare capul! La cap e stricaciunea. DELAVRANCEA O. II 57. 2. Depravare coruptzie. Dar domnule (se scandaliza el) ce stricaciune ce lipsa de creshtere. CALINESCU E. O. II 77. Simtzea k se duce cu ele tot intunericul de pe mintea lui toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22.

STRICACIÚNE ~i f. 1) v. A STRICA shi A SE STRICA. 2) Pierdere cauzata de stricarea unor bunuri materiale. 3) inv. Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; coruptzie. [G.D. stricaciunii] /a (se) strica + suf. ~ciune

stricacĭúne f. Deteriorare vatamare paguba: ciocnirea a facut stricacĭunĭ corabiiĭ ploaĭa a cauzat stricacĭunĭ caselor. Coruptziune. V. avarie.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stricaciúne s. f. g.d. art. stricaciúnii; pl. stricaciúni

stricaciúne s. f. g.d. art. stricaciúnii; pl. stricaciúni

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STRICACIÚNE s. 1. v. paguba. 2. v. avarie. 3. v. coruptzie.

STRICACIÚNE s. v. hernie lepra vatamare.

STRICACIUNE s. 1. dauna paguba pierdere prejudiciu (inv. shi pop.) pricaz (pop.) vatamare (inv. shi reg.) sminta sminteala (prin Ban.) shteta (inv.) scadere stricare stricatura vatamatura. (~i provocate de incendiu.) 2. avarie deteriorare. (~ suferita de un sistem tehnic.) 3. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)

stricaciune s. v. HERNIE. LEPRA. VATAMARE.

Intrare: stricaciune
stricaciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricaciune
  • stricaciunea
plural
  • stricaciuni
  • stricaciunile
genitiv-dativ singular
  • stricaciuni
  • stricaciunii
plural
  • stricaciuni
  • stricaciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

stricaciune, stricaciunisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) strica. DEX '09 DLRLC
    sinonime: avarie
    • format_quote Comandantul statuse la indoiala daca sashi urmeze drumul sau sa vie dupa noi banuind k avem vreo stricaciune la mashina. BART S. M. 20. DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce este stricat deteriorat; paguba cauzata de ceea ce sa stricat sa deteriorat sa distrus. DEX '09 DLRLC
      sinonime: paguba
      • format_quote Dar pina atunci a venit shi veste de la Broshteni despre stricaciunea ce facusem shi bunicul fara vorba a multzumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGA A. 32. DLRLC
      • format_quote Domnitorul a tramis acolo k ispravnic spre a drege shi a intari stricaciunea impreuna cu meshteri pe... Dona Pepano. ODOBESCU S. II 511. DLRLC
    • 1.2. Vatamare. DEX '98 DLRLC
      sinonime: vatamare
      • format_quote Mirele... sa intors la gazda lui fara nici o stricaciune. SADOVEANU Z. C. 344. DLRLC
      • format_quote Il doare capul! La cap e stricaciunea. DELAVRANCEA O. II 57. DLRLC
  • 2. Efect rau pagubitor. DEX '98 DEX '09
  • 3. Coruptzie, depravare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar domnule (se scandaliza el) ce stricaciune ce lipsa de creshtere. CALINESCU E. O. II 77. DLRLC
    • format_quote Simtzea k se duce cu ele tot intunericul de pe mintea lui toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22. DLRLC
etimologie:
  • Strica + sufix aciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.