stricaciune sf [At: PRAVILA (1814) 56/22 / Pl: ~ni / E: strica + aciune] 1 Stricare (1). 2 (Ccr) Ceea ce este stricat deteriorat Si: avarie (1) defectziune (8) deteriorare (inv) stricatura (1). 3 (De obicei in legatura cu verbul „a face”) Distrugere de lucruri materiale Si: dauna (2) paguba (ivp) pricaz¹ vatamare (ivr) sminta sminteala (inv) stricare (2) stricatura (2) Vz pierdere prejudiciu. 4 (Ivp) Vatamare. 5 (Ccr) Rana. 6 (Pex) Boala (2). 7 (Pex) Infirmitate. 8 (Inv; is) ~ alba Lepra. 9 (Pgn) Buba (1). 10 (Reg) Hernie (1). 11 (Fig) Pierdere a calitatzii a valorii. 12 (Fig) Prejudiciu moral. 13 (Fig) Efect rau daunator pagubitor. 14 (Inv; ie) A(i) fi de (sau spre) ~ (cuiva) A fi daunator a face rau (cuiva). 15 Ceea ce este rau nefolositor (intro substantza intrun lucru). 16 Fapta rea reprobabila. 17 (Pex) Pozna. 18 (Rar) Defect (al cuiva). 19 (Inv) Deformare (1). 20 (Inv) Stricare (21). 21 Pierdere a moralitatzii a corectitudinii stare de decadere morala a cuiva Si: coruptzie (3) decadentza (4) desfrau (1) destrabalare (1) deshantzare imoralitate perditzie pierzare viciu decadere (2) depravare (2) desfranare (6) pervertire viciere stricare (23). 22 (Inv) Moarte. 23 Decadere (4). 24 (Ivr) Nesocotire a unor obiceiuri datini.