STRICACIÚNE stricaciuni s. f. 1. Faptul de a (se) strica (v. defectare deteriorare); ceea ce este deteriorat; paguba cauzata de o deteriorare. Comandantul statuse la indoiala daca sashi urmeze drumul sau sa vie dupa noi banuind k avem vreo stricaciune la mashina. BART S. M. 20. Dar pina atunci a venit shi veste de la Broshteni despre stricaciunea ce facusem shi bunicul fara vorba a multzumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGA A. 32. Domnitorul a tramis acolo k ispravnic spre a drege shi a intari stricaciunea impreuna cu meshteri pe... Dona Pepano. ODOBESCU S. II 511. ♦ Vatamare. Mirele... sa intors la gazda lui fara nici o stricaciune. SADOVEANU Z. C. 344. Il doare capul! La cap e stricaciunea. DELAVRANCEA O. II 57. 2. Depravare coruptzie. Dar domnule (se scandaliza el) ce stricaciune ce lipsa de creshtere. CALINESCU E. O. II 77. Simtzea k se duce cu ele tot intunericul de pe mintea lui toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22.