CORÚPTZIE coruptzii s. f. 1. Abatere de la moralitate de la cinste de la datorie. 2. Desfranare depravare. [Var.: (inv.) coruptziúne s. f.] Din fr. corruption lat. corruptio onis.

corúptzie sf [At: (1848) URICARIUL X 4/21 / V: conr~ ~iúne / Pl: ~i / E: fr corruption] 1 (Inv) Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie.

CORÚPTZIE coruptzii s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate de la cinste de la datorie. 2. Desfranare depravare. [Var.: (inv.) coruptziune s. f.] Din fr. corruption lat. coruptio onis.

CORÚPTZIE coruptzii s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate de la cinste de la datorie. 2. Desfrinare depravare. Am vazut fatza ta pala de o bolnava betzie Buza ta invinetzita deal coruptziei mushcat. EMINESCU O. I 29. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) coruptziúne (HOGASH DR. II 167 CARAGIALE O. VII 261) s. f.

CORÚPTZIE s.f. 1. Indepartare abatere de la moralitate de la datorie. 2. Depravare pervertire; venalitate. [Gen. iei var. coruptziune s.f. / cf. lat. corruptio fr. corruption].

CORÚPTZIE s. f. abatere de la moralitate de la datorie; depravare pervertire venalitate. (< fr. corruption lat. corruptio)

CORÚPTZIE ~i f. Abatere de la moralitate; decadere; declasare; degenerare. [Art. coruptzia; G.D. coruptziei; Sil. tzie] /<fr. corruption lat. corruptio ~onis

coruptziune sf vz coruptzie

CORUPTZIÚNE s.f. v. coruptzie.

coruptzi(un)e f. 1. fapta shi efectul coruperii; 2. starea celui corupt.

*coruptziúne f. (lat. corrúptio ónis). Stricare alterare: coruptziunea aeruluĭ. Fig. Mituire: coruptziunea marturilor. Depravare: coruptziunea obiceĭurilor. Evolutziune: coruptziunea cuvintelor. SHi úptzie.

corúptzie (tzie) s. f. art. corúptzia (tzia) g.d. art. corúptziei; pl. corúptzii art. corúptziile (tzii)

corúptzie s. f. (sil. tzie) art. corúptzia (sil. tzia) g.d. art. corúptziei; pl. corúptzii art. corúptziile (sil. tzii)

coruptzie

coruptzie tziei gen. a.

CORÚPTZIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadentza decadere depravare desfranare desfrau destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societatzi.) 3. v. seducere.

CORUPTZIE s. 1. coruptibilitate (livr.) venalitate. (~ unui magistrat.) 2. decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.) 3. corupere pervertire seducere seductzie. (~ unei minore.)