venalitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr vénalité, lat venalitas] 1 (Rar) Caracterul a ceea ce este venal (1). 2 (Rar) Practică prin care o funcție, o demnitate etc. erau obținute în schimbul unei sume de bani. 3 (Dep) Coruptibilitate. 4 Lipsă de scrupule în obținerea banilor. 5 (Lpl) Acte de corupție comise de un reprezentant al unei instituții. 6 (Lpl) Fapte reprobabile ale unui om venal (5).

venalitate s.f. Caracterul a ceea ce este venal. • pl. -ăți. /<fr. vénalité, lat. venalitas, -atis.

VENALITÁTE, (rar) venalități, s. f. Însușirea de a fi venal. V. corupție. Nu există decît un singur drept dreptul țăranilor de a trăi în țara lor, de a nu fi jefuiți, de-a fi ocrotiți contra venalității unei administrații corupte. REBREANU, R. II 24. Oameni pe care-i credeam cinstiți. ș-aș fi pus mîna-n foc pentru ei... ei bine! i-am văzut de o venalitate, că mi-e rușine. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. De pretutindeni se rădica un glas în contra venalității ce domnea în justiție și în administrație. GHICA, S. 701. ♦ (La pl.) Fapte ale oamenilor venali. S-a făcut cunoscut în Valahia prin venalități și tot soiul de abuzuri. BOLINTINEANU, O. 251.

VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas].

VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité)

VENALITÁTE f. Caracter venal; coruptibilitate. [G.-D. venalității] /<fr. venalité, lat. venalitas

venalitate f. caracterul celor venale.

*venalitáte f. (lat. venálitas, -átis). Caracteru de a fi venal.

venalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. venalitắții; (fapte) pl. venalitắți

venalitáte s. f., g.-d. art. venalității; (fapte) pl. venalități

VENALITÁTE s. v. coruptibilitate, corupție.

venalitate s. v. CORUPTIBILITATE. CORUPȚIE.