pervertire sf [At: VLAHUTZA O. A. I 238 / Pl: ~ri / E: perverti] 1 Schimbare in rau Si: degradare stricare. 2 Determinare a unei evolutzii spre cruzime spre placerea de a face rau Si: corupere degradare. 3 (Spc) Deviere de la normal a judecatzii morale Si: corputzie depravare stricare. 4 Denaturare a functziei normale a unui simtz a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a functziei de perpetuare a speciei cautand satisfactzie fara partener sau in relatzii insotzite de acte de cruzime.

PERVERTÍRE pervertiri s. f. Actziunea de a perverti shi rezultatul ei; perversiune. ♦ Schimbare in rau denaturare a functziei normale a unui organ. In aceasta boala nu este o pervertire a functziei glandulare ci o insuficientza sau lipsa totala de glanda. ANATOMIA 245.

PERVERTÍRE s.f. Actziunea de a perverti shi rezultatul ei; stricare depravare corupere. [< perverti].

pervertíre s. f. g.d. art. pervertírii; pl. pervertíri

pervertíre s. f. g.d. art. pervertírii; pl. pervertíri

PERVERTÍRE s. 1. v. corupere. 2. v. seducere. 3. v. coruptzie.

PERVERTIRE s. 1. corupere decadere depravare stricare viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 2. corupere coruptzie seducere seductzie. (~ unei minore.) 3. coruptzie decadentza decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditie perversitate perversiune pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)