9 definitzii pentru stricare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

STRICÁRE stricari s. f. Actziunea de a (se) strica shi rezultatul ei. V. strica.

STRICÁRE stricari s. f. Actziunea de a (se) strica shi rezultatul ei. V. strica.

stricare sf [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 165v/19 / Pl: ~cari / E: strica] 1 Pierdere totala sau partziala a calitatzilor functzionalitatzii etc. unor obiecte care devin necorespunzatoare sau neutilizabile prin uzare sau prin actziuni violente Si: defectare (3) degradare (17) deranjare (2) dereglare deteriorare (inv) degradatzie (17) stricat1 (1) (pop) vatamare Vz hrentuire ponoseala ponosire uzare. 2 Intrerupere a functzionarii normale a unor aparate instalatzii tehnice etc. Si: defectare (3) deranjare (2) dereglare (pop) vatamare Vz avariere. 3 (Inv) Spargere (27). 4 Spargere (45). 5 (Ivp) Daramare (2). 6 (Ivp) Devastare (a unor teritorii tzari ashezari etc.). 7 (Pex) Paguba. 8 Degradare a culturii a plantelor etc. Si: distrugere (1) prapadire Vz nimicire. 9 Degradare a materiilor organice (mai ales a alimentelor) sub actziunea agentzilor externi Si: alterare (3) (pop) imputzire Vz acrire descompunere fermentare inacrire putrezire rancezire. 10 Incarcare a aerului cu mirosuri grele neplacute Si: alterare (2) viciere. 11 (Pex) Incarcare a aerului cu substantze nocive Si: poluare. 12 Tulburare a sanatatzii Si: imbolnavire vatamare Vz deranjare. 13 (Ivr) Degenerare (12). 14 (Reg; in superstitzii) Imbolnavire provocata de descantece. 15 (Inv) Distrugere (4). 16 (Inv) Ucidere. 17 (Pex) Infrangere. 18 (Inv; is) ~a vietzii Ucidere. 19 (Fig) Schimbare in rau a vremii Si: inrautatzire. 20 Pierdere a calitatzii a valorii Si: degradare (13) depreciere (3) Vz decadere. 21 Abatere (intentzionata) de la forma intzelesul natura etc. normala a limbii a cuvintelor a formelor lexicale Si: corupere (3) deformare (7) (inv) stricaciune (20). 22 Pierdere a moralitatzii a corectitudinii Si: coruptzie (4) decadere (4) depravare (1). 23 Decadere morala Si: desfranare (5) pervertire stricaciune (21) viciere. 24 (Inv; asr) Deranjare (a unor stari de lucruri a unor procese fenomene etc.). 25 (Fig) Rupere a legaturilor de prietenie a bunelor relatzii cu cineva Si: cearta (8). 26 (Inv) Anulare (a unei conventzii intzelegeri). 27 Nesocotire (a unei conventzii intzelegeri).

STRICÁRE stricari s. f. Actziunea de a (se) strica shi rezultatul ei; schimbare in rau vatamare ruinare. Ne ashteapta razboi stricarea tzerii foc shi sabie. HASDEU I. V. 62. ♦ Distrugere. Stricarea eterishtilor la Dragashani shi la Sculeni. NEGRUZZI S. I 217.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

stricáre s. f. g.d. art. stricắrii; pl. stricắri

stricáre s. f. g.d. art. stricarii; pl. stricari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

STRICÁRE s. 1. degradare deteriorare invechire uzare (inv.) degradatzie. (~ mobilei.) 2. degradare deteriorare ponosire roadere tocire uzare (rar) ponoseala. (~ hainelor.) 3. darapanare degradare macinare paraginire ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere deteriorare (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.) 5. fortzare spargere violare. (~ unei incuietori.) 6. distrugere nimicire prapadire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire alterare descompunere fermentare imputzire inacrire. (~ mancarii.) 8. alterare descompunere rancezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptanaturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare poluare viciere. (~ aerului dintro incapere.) 12. corupere deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere decadere depravare pervertire viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 14. desfacere rupere. (~ logodnei.)

STRICÁRE s. v. calcare dauna incalcare inrautatzire nesocotire paguba pierdere prejudiciu stricaciune violare.

STRICARE s. 1. degradare deteriorare invechire uzare (inv.) degradatzie. (~ mobilei.) 2. degradare deteriorare ponosire uzare (rar) ponoseala. (~ hainelor.) 3. darapanare degradare macinare paraginire ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere deteriorare (pop.) vatamare. (~ unui sistem tehnic.) 5. fortzare spargere violare. (~ unei incuietori.) 6. distrugere nimicire prapadire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire alterare descompunere fermentare imputzire inacrire. (~ mincarii.) 8. alterare descompunere rincezire. (~ a materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptanaturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare poluare viciere. (~ aerului dintro incapere.) 12. corupere deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere decadere depravare pervertire viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 14. desfacere rupere. (~ logodnei.)

stricare s. v. CALCARE. DAUNA. INCALCARE. INRAUTATZIRE. NESOCOTIRE. PAGUBA. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICACIUNE. VIOLARE.

Intrare: stricare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricare
  • stricarea
plural
  • stricari
  • stricarile
genitiv-dativ singular
  • stricari
  • stricarii
plural
  • stricari
  • stricarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

stricare, stricarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) strica shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne ashteapta razboi stricarea tzerii foc shi sabie. HASDEU I. V. 62. DLRLC
    • 1.1. Distrugere. DLRLC
      sinonime: distrugere
      • format_quote Stricarea eterishtilor la Dragashani shi la Sculeni. NEGRUZZI S. I 217. DLRLC
etimologie:
  • vezi strica DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.