corupere sf [At: IORGA L. II 289 / V: conr~ ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Inv; d. alimente) Alterare. 2 (Inv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt¹ (2). 3 (Inv) Pierdere a destinatziei initziale Si: corupt¹ (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integritatzii morale Si: corupt¹ (4). 5 Determinare a cuiva prin daruri sa indeplineasca o actziune contrara datoriei sale shi adecvata intereselor corupatorului Si: corupt¹ (5) cumparare cumparat¹ mituire mituit¹ (pfm) shpertzuire shpertzuit¹.

CORÚPERE coruperi s. f. Actziunea de a corupe. V. seducere mituire coruptzie.

CORÚPERE s.f. Actziunea de a (se) corupe shi rezultatul ei. [< corupe].

conrumpere sf vz corupere

conrupere sf vz corupere

corumpere sf vz corupere

corúpere s. f. g.d. art. corúperii; pl. corúperi

corúpere s. f. → rupere

CORÚPERE s. 1. decadere depravare pervertire stricare viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 2. v. seducere. (~ unei minore.) 3. deformare stricare. (~ unei limbi.)

CORUPERE s. 1. decadere depravare pervertire stricare viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 2. coruptzie pervertire seducere seductzie. (~ unei minore.) 3. deformare stricare. (~ unei limbi.)