DECADÉNTZA decadentze s. f. 1. Declin regres. 2. Decadere degradare morala. 3. Calitate inferioara a literaturii artei etc. sau pierdere a normelor morale din creatziile unei epoci fatza de o perioada anterioara. Din fr. décadence lat. decadentia.

decadentza sf [At: NEGRUZZI S. I 337 / V: (inv) ~din~ / Pl: ~tze / E: fr décadence] 1 Declin (social economic politic). 2 Regres al artelor al shtiintzei al limbii. 3 Coruptzie. 4 Degradare morala Si: depravare.

DECADÉNTZA decadentze s. f. 1. Declin regres. 2. Decadere degradare morala. Din fr. décadence lat. decadentia.

DECADÉNTZA s. f. 1. Declin decadere (sociala economica politica). In vremurile de decadentza natzionala de la inceputul veacului trecut capitanul de mazili nemaiavind ce face cu vitejia sa: «Batea drumurile cautindushi dragostele». IBRAILEANU S. 15. ♦ Decadere morala depravare degradare imoralitate. 2. Decadere a culturii a artelor a shtiintzelor etc. k urmare a descompunerii sociale shi politice a unei orinduiri sociale bazate pe exploatare.

DECADÉNTZA s.f. Decadere (sociala culturala politica economica) declin coborare. ♦ Decadere morala depravare. [Cf. it. decadenza fr. décadence lat. decadentia].

DECADÉNTZA s. f. decadere declin regres. ◊ coruptzie degradare morala depravare. (< fr. décadence lat. decadentia)

DECADÉNTZA ~e f. Proces de trecere de la o stare superioara la una inferioara; regres; declin; decadere. /<fr. décadence lat. decadentia

decadentza f. 1. decadere; 2. degradarea obiceiurilor scapatarea literaturei shi a artelor; 3. ultimele secole ale Imperiului roman din Occident: scriitorii decadentzei.

*decadéntza f. pl. e (fr. décadence it. decadenza. V. cadentza shi decadére). Starea lucruluĭ care decade care se ruineaza: decadentza de caracter; decadentza poeziiĭ a imperiuluĭ roman.

decadéntza s. f. g.d. art. decadéntzei; pl. decadéntze

decadéntza s. f. g.d. art. decadéntzei; pl. decadéntze

DECADÉNTZA s. 1. v. declin. 2. v. coruptzie.

DECADENTZA s. 1. decadere declin regres (inv.) descreshtere scadenie scadere scapatare (fig.) apus crepuscul. (Inaltzare shi ~.) 2. coruptzie decadere depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)

Decadentza ≠ ascensiune progres

Decadentza ≠ ascensiune

DECADÉNTZA (< fr. lat. m. decadentia de la cadere „a cadea”) s. f. Decadere declin regres. ♦ Degradare morala; depravare. ♦ Stare de decadere spre o calitate inferioara a literaturii artei etc. sau spre o pierdere a normelor morale din creatziile unei epoci fatza de o perioada anterioara. Termenul are o arie de conotatzii pornind de la simpla inferioritate pana la degradarea morala.