DECLÍN declinuri s. n. 1. Coborare a unui astru pe bolta cerului inspre apus; asfintzire scapatare. ♦ Fig. Sfarshitul unei glorii al unei puteri apartzinand unei persoane unui popor unei civilizatzii etc.; decadere. 2. (Med.) Perioada a unei boli in care simptomele clinice scad gradat in intensitate. ♦ Perioada a vietzii caracterizata de regresiunea functziilor organismului care marcheaza inceputul senescentzei. Din fr. déclin.

declín sn [At: CODRUDRAGUSHANU C. 189 / Pl: ~uri / E: fr déclin] 1 Coborare a unui astru pe cer spre apus. 23 (Fig) Sfarshit al (gloriei sau) puterii unei persoane. 4 Decadere a civilizatziei unui popor.

DECLÍN declinuri s. n. Coborare a unui astru pe bolta cerului inspre apus; asfintzire scapatare. Fig. Sfarshitul unei glorii al unei puteri apartzinand unei persoane unui popor unei civilizatzii etc.; decadere. Din fr. déclin.

DECLÍN s. n. Coborire a unui astru pe bolta cerului in spre apus; scapatare asfintzire. Orionul shia ispravit calatoria shi va ieshi curind din cerul nostru. Aprilie e luna de declin. GALACTION O. I 621. ◊ Loc. adj. shi adv. In declin. Albastrul adinc al noptzii luna in declin pe dealurile vagi... jucau sub ochii mei. GALACTION O. I 357. Alba luna dupa dealuri... alunecan declin. MACEDONSKI O. I 30. ♦ Fig. Sfirshitul unei glorii unei puteri; decadere. O importanta expresie a declinului economiei americane o reprezinta creshterea rapida shi continua a numarului shomerilor totali shi partziali. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 170 11/2.

DECLÍN s.n. 1. Coborare catre asfintzit a unui astru pe bolta cereasca. 2. (Fig.) Decadere. [Pl. nuri. / < fr. déclin it. declino].

DECLÍN s. n. 1. coborare catre asfintzit a unui astru. 2. (fig.) decadere (a unei fiintze a unui popor a unei civilizatzii); decadentza regres. (< fr. déclin)

DECLÍN ~uri n. 1) Mishcare de coborare a unui astru pe bolta cereasca inspre orizont; apus; asfintzit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioara la una inferioara; decadere; decadentza; regres. ~ul unei civilizatzii. /<fr. déclin lat. declinare

declin n. starea unui lucru ce s’apropie de sfarshit: declinul vietzii.

*1) declín n. pl. e shi urĭ (fr. déclin d. décliner a declina). Apropiere de sfirshit: declinu zileĭ al vĭetziĭ. Decadentza: civilizatziune in declin.

declín (declin) s. n. pl. declínuri

declín s. n. (sil. clin) pl. declínuri

DECLÍN s. decadentza decadere regres (inv.) descreshtere scadenie scadere scapatare (fig.) apus crepuscul. (~ al unui imperiu.)

DECLÍN s. v. apus asfintzire asfintzit.

DECLIN s. decadentza decadere regres (inv.) descreshtere scadenie scadere scapatare (fig.) apus crepuscul. (~ al unui imperiu.)

declin s. v. APUS. ASFINTZIRE. ASFINTZIT.

Declin ≠ ascensiune prosperitate

DECLÍN (< fr.) s. n. 1. Coborare a unui astru spre apus; asfintzit scapatat. ♦ Fig. Decadere (a unei fiintze a unui popor a unei civilizatzii etc.); decadentza. ◊ D. economic = regres al activitatzii economice manifestat prin diminuarea productziei shi a comertzului pierderea locului ocupat intro anumita perioada intrun ansamblu economic dat la nivel micro sau macroeconomic k urmare a crizelor economice calamitatzilor naturale confruntarilor sociale politice sau militare pe plan natzional sau internatzional. ◊ Balantza in d. = balantza in care fiecare plata produce o diminuare a conturilor. 2. (MED.) Stare sau perioada a unei boli in care simptomele clinice scad gradat in intensitate. ♦ Perioada a vietzii caracterizate de regresiunea generala a functziilor organismului shi care marcheaza inceputul senescentzei.