ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. ♦ Ridicare a unui lichid într-un tub capilar. 2. Suire, urcare (pe un munte). ♦ Înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială); avansare. [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.

ascensiune sf [At: DA / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr ascension] 1 (Liv) Urcare. 2 (Spc) Urcare pe munte. 3 Mișcare de jos în sus a unui mobil. 4 (Spc) Înălțare cu balonul. 5 (Fig) Dezvoltare. 6 (Fig) Evoluție pe scară profesională sau socială.

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.). Ascensiune pe vîrful Negoiul. 2. Fig. Dezvoltare, creștere, ridicare, mișcare înainte. V. progres. Ascensiunea clasei muncitoare. ◊ Loc. adj. În ascensiune = în progres, în creștere. Răscoalele țărănești din 1907, înăbușite prin asasinarea a 11.000 de țărani, au demascat în fața poporului întreg legăturile strînse ale moșierimii cu burghezia în ascensiune. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 263. – Pronunțat: -si-u-.

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) ♦ Fig. Dezvoltare, creștere, ridicare. [Pr.: -si-u-] – Lat. lit. ascensio, -onis (fr. ascension).

ASCENSIÚNE s.f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul). ♦ (Fig.) Creștere, dezvoltare. V. progres. ♦ Ridicare, promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. ascension, lat. ascensio].

ASCENSIÚNE s. f. 1. mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul). 3. (fig.) creștere, dezvoltare. ◊ promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. ◊ proces de cucerire a puterii de către o organizație politică. (< fr. ascension, lat. ascensio)

ASCENSIÚNE ~i f. 1) Mișcare de jos în sus (a unui corp); suire; urcare. 2) fig. Dezvoltare progresistă; mișcare spre progres. A fi în ~. [G.-D. ascensiunii; Sil. -si-u-] /<lat. ascensio, ~onis, fr. ascension

ascensiune f. urcare sau suire (într’un balon).

*ascensiúne f. (lat. ascénsio, -ónis). Suire, înălțare (pe un munte, cu balonu): a face ascensiunea unuĭ munte.

ascensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni

ascensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni

ascensiune (pr. sce); (i-u)

ascensiune, -ni.

ASCENSIÚNE s. înălțare, ridicare, suire, urcare. (Mișcare de ~ a aerului.)

ASCENSIÚNE s. v. avansare, înaintare, înălțare, promovare, ridicare.

ASCENSIUNE s. înălțare, ridicare, suire, urcare. (Mișcare de ~.)

ascensiune s. v. AVANSARE. ÎNAINTARE. ÎNĂLȚARE. PROMOVARE. RIDICARE.

Ascensiune ≠ cădere, coborâre, decadență, decădere, declin, regres

ASCENSIUNE înălțarea în atmosferă a unui balon sau a unei alte aeronave.