decadere sf [At: ALECSANDRI S. 12 / Pl: ~ri / E: decadea] 14 Trecere intro situatzie inferioara celei avute (k avere) (k moralitate) (k prestigiu) k valoare etc. Si: decazut¹ (14) decadentza declin degradare regres. 5 (Jur) Pierdere a unor drepturi sau a unor prerogative acordate de legi prin neindeplinirea unor conditzii cerute. 6 (Jur; ie) ~ din drepturi Lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice k urmare a savarshirii anumitor infractziuni.

DECADÉRE decaderi s. f. Faptul de a decadea. 1. Declin decadentza regres. Ai vazut ce era in stare sa faca ea intro epoca de decadere k aceea a fanariotzilor. CAMIL PETRESCU T. I 34. Pe aice shi literatura shi politica se afla in periodul unei triste decaderi. ALECSANDRI S. 12. ♦ (Uneori determinat prin «moral») Degradare morala depravare. Poate k destrabalarea shi decaderea oamenilor intre cari traia i dadeau tristetzeai intzeleapta. GALACTION O. I 302. 2. (Jur.) Pierderea unui drept prin neindeplinirea unor conditzii sau formalitatzi in termenul prevazut de lege. La primul termen de infatzishare debitorul urmarit sau tertzii interesatzi sint obligatzi sa depuna sub sanctziunea decaderii toate probele. B. O. 1951 1172. ◊ Actziune in decadere = actziune intentata de ministerul public pentru decaderea din anumite drepturi a unui condamnat in strainatate pentru o infractziune de drept comun.

DECADÉRE s.f. Faptul de a decadea; declin. ♦ Depravare. [< decadea].

DECADÉRE s. f. declin regres; degradare morala; depravare. (< decadea)

decadere f. starea celui ce cade in ruina.

decadére s. f. g.d. art. decadérii; pl. decadéri

decadére s. f. → cadere

DECADÉRE s. 1. v. declin. 2. declasare degradare. (~ cuiva din cauza bauturii.) 3. corupere depravare pervertire stricare viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 4. v. coruptzie.

DECADERE s. 1. decadentza declin regres (inv.) descreshtere scadenie scadere scapatare (fig.) apus crepuscul. (Inaltzare shi ~.) 2. declasare degradare. (~ cuiva din cauza bauturii.) 3. corupere depravare pervertire stricare viciere (inv.) degradatzie. (~ moravurilor.) 4. coruptzie decadentza depravare desfrinare desfriu destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare stricaciune viciu (rar) deshantzare (inv.) aselghiciune aselghie desfatare preacurvie preacurvire preaiubire (fig.) descompunere putreziciune (rar fig.) putrefactzie (inv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din inalta societate.)

Decadere ≠ ascensiune avansare avant evoluare progres propashire

DECADÉRE (< decadea) s. f. 1. Declin regres. ♦ Degradare morala; decadentza. 1. (Dr.) Pierdere a dreptului de a exercita o cale de atac sau de a indeplini in general un act de procedura prin neeexercitarea lui intrun anumit termen prevazut de lege. ♦ Stingere a unui drept subiectiv prin neexercitarea lui in anumite conditzii shi intrun anume interval de timp. ♦ Lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice k pedeapsa complementara in cazul savarshirii anumitor infractziuni. ◊ D. din drepturile parinteshti ◊ sanctziune specifica dreptului familiei pronuntzata de instantza judecatoreasca la sesizarea autoritatzii tutelare prin care sunt privatzi de toate drepturile shi obligatziile parinteshti (cu exceptzia obligatziei legale de intretzinere) parintzii care pun in pericol sanatatea ori dezvoltarea fizica a copilului sau educarea invatzatura ori pregatirea lui profesionala prin purtare abuziva sau prin neglijentza grava in indeplinirea indatoririlor de parinte.