putrejune sf [At: CORESI EV. 213 / V: (inv) ~raj~ ~egiune ~eziu~ / Pl: ni / E: putred + iune] 1 (Irg) Putrefactzie (1). 2 (Irg; pex) Putreziciune (2). 3 (Inv) Mortaciune. 4 (Irg) Putreziciune (4). 5 (Fig) Ineficientza.

PUTREJÚNE putrejuni s. f. (Ieshit din uz) Putregai putreziciune. (SHi in forma putregiune) Dar cei culcatzi intre spini nui simt pleoscaitul nu simt nici vintul rece care sufla peste trupuri shi duce departe mirosul putregiunii. La GHEREA ST. CR. II 87. ◊ Fig. Clipa neclintita a eternitatzii mele se topi in vazduh izvorul de viatza vie deveni putrejune. HOGASH M. N. 56. Tot cei insemnat cu pata putrejunii de natura. EMINESCU O. I 150. Varianta: putregiúne (MARIAN I. 312) s. f.

putrajune sf vz putrejune

putregiune sf vz putrejune

putreziune sf vz putrejune

putregiune f. starea unui corp in descompunere.

putregĭúne f. (d. putred k rapegĭune d. rapede). Mold. Putrezire putrefactziune: putregiunea carniĭ. Putrezire: vapseaŭa apara lemnu de putregiune.

putrejúne (inv.) (putre) s. f. g.d. art. putrejúnii; pl. putrejúni

putrejúne s. f. (sil. tre) g.d. art. putrejúnii; pl. putrejúni

putrejune ni.

PUTREJÚNE s. v. coruptzie decadentza decadere depravare descompunere desfranare desfrau destrabalare dezmatz imoralitate perditzie perversitate perversiune pervertire pierzanie pierzare putrefactzie putreziciune putrezire stricaciune viciu.

putrejune s. v. CORUPTZIE. DECADENTZA. DECADERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRINARE. DESFRIU. DESTRABALARE. DEZMATZ. IMORALITATE. PERDITZIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACTZIE. PUTREZICIUNE. PUTREZIRE. STRICACIUNE. VICIU.