15 definiții pentru putreziciune
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
putreziciune sf [At: CORESI, EV. 99 / V: (înv) ~eji, ~ejuc~ / Pl: ~ni / E: putrezi + -iciune] 1 (Asr) Putrefacție (1). 2 Materie organică putredă (1) Si: (liv) putriditate (1), (rar) putrezime (1), putrezeală (2), (îrg) putrejune (2). 3 Mortăciune. 4 Stare a unei materii, a unui organism putred (1) Si: (liv) putriditate (3) (rar) putrezime (3), putrezeală (3), (îrg) putrejune (4). 5 (Fig) Corupție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Organism mort intrat în putrefacție. V. hoit, mortăciune. ♦ (La sg. cu sens colectiv) Masă de materie organică putredă. Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUTREZICIÚNE ~i f. 1) Substanță organică putredă; putregai. 2) fig. Stare de degradare morală; putrefacție. /a putrezi + suf. ~ciune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
putrezicĭúne f. (d. putrezit, putrezesc, ca repezicĭune d. repezit). Vest. Putregĭune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putrejiciune sf vz putreziciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putrejuciune sf vz putreziciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
putreziciúne (pu-tre-) s. f., g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
putreziciúne s. f. (sil. -tre-, -ciu-), g.-d. art. putreziciúnii; pl. putreziciúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUTREZICIÚNE s. (livr.) putriditate, (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUTREZICIÚNE s. v. corupție, decadentă, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putrezire, stricăciune, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUTREZICIUNE s. (rar) putrezime, (înv. și reg.) putrejune, (înv.) putrezeală. (Devenise o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putreziciune s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESCOMPUNERE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. PUTREFACȚIE. PUTREZIRE. STRICĂCIUNE. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
calea putreziciunii expr. închisoare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pu-tre-zi-ciu-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: pu-tre-ji-ciu-ne
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: pu-tre-ju-ciu-ne
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
putreziciune, putreziciunisubstantiv feminin
- 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Putreziciunile bălții împrăștiau în aerul nopții miazme înțepătoare. SADOVEANU, O. VI 12. DLRLC
- Pretutindeni împrejuru-mi, iată, zac putreziciuni, Oase, stîrvuri tăbăcite, scrum de vechi deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I 273. DLRLC
- 1.1. Starea unui organism putred. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Descompunere morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Voi v-ați născut bătrîni... Ați moștenit putreziciunea tot mai urîtă a înaintașilor. CAMIL PETRESCU, T. II 206. DLRLC
-
etimologie:
- Putrezi + sufix -ciune DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.