optziuni
  • info

15 definitzii pentru hoit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

HOIT hoituri s. n. 1. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat in descompunere; mortaciune starv lesh1. 2. Fig. (Pop.) Om mare gras shi greoi in mishcari. Din magh. dial. holt (= halott).

hoit sn [At: ZILOT CRON. 339 / Pl: ~uri / E: mg holt] 1 Cadavru intrat in descompunere. 2 (Lpl) Cantitatzi mari de carne. 3 (Fig; irn) Corp omenesc. 4 (Fig; pop) Om mare gras shi greoi in mishcari.

HOIT hoituri s. n. 1. Cadavru intrat in descompunere; mortaciune starv lesh1. 2. Fig. (Pop.) Om mare gras shi greoi in mishcari. Din magh. dial. holt (= halott).

HOIT hoituri s. n. 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om intrat in descompunere; mortaciune stirv lesh. Hoitul il mincase fiarele padurii. STANCU D. 21. Nici vederea hoitului lui Radashca nu iar fi putut aduce linishtea. SADOVEANU P. M. 273. La periferie unde unii vietzuiesc k gunoaiele sau deschis ferestrele. Mizeria sarata rinceda k un hoit prea invechit. SAHIA N. 64. 2. Fig. (Popular cu nuantza depreciativa) Om mare la trup shi gras peste masura greoi in mishcari. Apoi da bade inchircit vrabioi cum ma vezi aista sint: am vazut eu shi hoituri mari shi nici deo lume: la treaba se vede omul ce poate! CREANGA P. 149.

HOIT ~uri n. pop. 1) Cadavru mai ales de animal in descompunere; mortaciune; starv; zdohnitura. 2) pop. peior. Om foarte gras shi greoi in mishcari. [Monosilabic] /<ung. holt

hoit n. mortaciune: hoit sa fie de corbi nui lipsa AL. [Ung. HOLT].

hoĭt n. pl. urĭ (ung. holt mort [= halott cadavru] k uĭt fatza de ult. V. hoaĭta). Stirv lesh cadavru. Fig. Iron. Mincare de carne: ce atita hoĭt la masa?

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

hoit s. n. pl. hóituri

hoit s. n. pl. hóituri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

HOIT s. v. cadavru.

HOIT s. cadavru corp lesh mortaciune stirv trup (reg.) stirvina (Transilv.) hantz (inv. in Transilv.) dabila.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hóit (hóituri) s. n. Cadavru. Mag. holt in loc de halott (Cihac II 506; DAR). Fonetismul nu este convingator.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

hoít a hoitzi te adj. Dragostit madarit rasfatzat. Din hoi.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hoit hoituri s. n. (peior.) corp trup.

mutatzi curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) date mai incolo! pleaca de aici!

Intrare: hoit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoit
  • hoitul
  • hoitu‑
plural
  • hoituri
  • hoiturile
genitiv-dativ singular
  • hoit
  • hoitului
plural
  • hoituri
  • hoiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

hoit, hoiturisubstantiv neutru

  • 1. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat in descompunere; lesh (1.). DEX '09 DLRLC
    sinonime: cadavru lesh mortaciune starv zdohnitura
    • format_quote Hoitul il mincase fiarele padurii. STANCU D. 21. DLRLC
    • format_quote Nici vederea hoitului lui Radashca nu iar fi putut aduce linishtea. SADOVEANU P. M. 273. DLRLC
    • format_quote La periferie unde unii vietzuiesc k gunoaiele sau deschis ferestrele. Mizeria sarata rinceda – k un hoit prea invechit. SAHIA N. 64. DLRLC
  • 2. figurat popular Om mare gras shi greoi in mishcari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi da bade inchircit vrabioi cum ma vezi aista sint: am vazut eu shi hoituri mari shi nici deo lume: la treaba se vede omul ce poate! CREANGA P. 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.