Definiția cu ID-ul 499012:
Etimologice
hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător.
hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător.