HOIT hoituri s. n. 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om intrat in descompunere; mortaciune stirv lesh. Hoitul il mincase fiarele padurii. STANCU D. 21. Nici vederea hoitului lui Radashca nu iar fi putut aduce linishtea. SADOVEANU P. M. 273. La periferie unde unii vietzuiesc k gunoaiele sau deschis ferestrele. Mizeria sarata rinceda k un hoit prea invechit. SAHIA N. 64. 2. Fig. (Popular cu nuantza depreciativa) Om mare la trup shi gras peste masura greoi in mishcari. Apoi da bade inchircit vrabioi cum ma vezi aista sint: am vazut eu shi hoituri mari shi nici deo lume: la treaba se vede omul ce poate! CREANGA P. 149.