8 definiții pentru putrefiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUTREFIÉRE, putrefieri, s. f. Faptul de a se putrefia. [Pr.: -fi-e-] – V. putrefia.
putrefiere sf [At: DN2 / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: putrefia] (Liv) Putrezire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUTREFIÉRE, putrefieri, s. f. (Livr.) Faptul de a se putrefia. [Pr.: -fi-e-] – V. putrefia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PUTREFIÉRE s.f. Acțiunea de a se putrefia și rezultatul ei; putrefacție. [< putrefia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
putrefiére (pu-tre-fi-e-) s. f., g.-d. art. putrefiérii; pl. putrefiéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
putrefiére s. f. (sil. -tre-fi-e-), g.-d. art. putrefiérii; pl. putrefiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUTREFIÉRE s. v. descompunere, putrefacție, putrezire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
putrefiere s. v. DESCOMPUNERE. PUTREFACȚIE. PUTREZIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pu-tre-fi-e-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
putrefiere, putrefierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se putrefia. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: descompunere putrefacție putrezire
etimologie:
- putrefia DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.