pushlama sf [At: CARAGIALE O. II 248 / Pl: ~le / E: ns cf pushti] (Pfm) 1 Om lipsit de caracter care nu este capabil de nimic bun Si: lichea pramatie secatura. 2 Om care traieshte din expediente neavand o ocupatzie serioasa stabila Si: derbedeu haimana.

PUSHLAMÁ pushlamale s. f. (Familiar) Om de nimic; secatura lichea derbedeu. In shcoala era o pushlama zgomotoasa shi lenesha intotdeauna prin coada clasei. C. PETRESCU c. v. 107. Batrinii dovedeau fetelor k Aurel Ungureanu e o pushlama. REBREANU I. 88.

PUSHLAMÁ ~le f. 1) Om de nimic; derbedeu; secatura. 2) Persoana fara ocupatzie serioasa; derbedeu; haimana. /cf. pushti

pushlamà f. secatura shtrengar. [Mold. pushlau: origina necunoscuta].

pushlamá f. (d. pushtĭ). Triv. Om neserios secatura.

pushlamá s. f. art. pushlamáua g.d. art. pushlamálei; pl. pushlamále art. pushlamálele

pushlamá s. f. art. pushlamáua g.d. art. pushlamálei; pl. pushlamále

PUSHLAMÁ s. 1. v. lichea. 2. v. canalie.

PUSHLAMA s. 1. derbedeu lepadatura lichea netrebnic scirnavie secatura (pop. shi fam.) cioflingar (inv. shi reg.) pujlau (reg.) orbete oshishtie postoronca pujla (Mold.) nandralau poghibala (Transilv. shi Maram.) techergheu (inv.) shtrengar (fam.) cutra martzafoi (fig.) cazatura otreapa zdreantza (reg. fig.) loaza (arg.) sichimea. 2. canalie hahalera pramatie secatura.