POSTORÓNCA postoronci s. f. (Reg.) 1. Funie lantz sau curea legate de crucea carutzei shi de hamuri cu ajutorul carora calul trage vehiculul; funie sau lantz care leaga leuca de caramb. 2. Epitet dat unui om de nimic. Din ucr. poštoronok.

postoronca sf [At: DAMÉ T. 11 / V: ~oak ~oanca ~ranca ~runca posht~ / Pl: ~nci / E: ucr посторонок rs посторонка] (Reg) 1 Funie lantz sau curea legata de crucea carutzei shi de hamuri cu ajutorul carora calul trage vehiculul. 2 Funie sau lantz care leaga leuca de carambul carutzei. 3 Curea funie sau vergea de fier care tzine legat capatul osiei unei carutze de huluba. 4 (Pgn) Funie. 5 SHtreang. 6 Epitet dat unui om de nimic Vz lichea pushlama secatura. 7 Epitet dat unui om zgarcit Vz avar harpagon zgarcit. 8 Epitet dat unui om care vorbeshte pe nas Vz fonf fonfait.

POSTORÓNCA postoronci s. f. (Reg.) 1. Funie lantz sau curea legate de crucea carutzei shi de hamuri cu ajutorul carora calul trage vehiculul; funie sau lantz care leaga leuca de caramb. 2. Epitet dat unui om de nimic bun de spanzuratoare. Din ucr. poštoronok.

POSTORÓNCA postoronce s. f. (Mold.) 1. (De obicei la pl.) Nume dat funiilor (lantzurilor sau curelelor) legate de orcicul carutzei shi de hamuri cu ajutorul carora calul trage vehiculul (v. shleau); funie sau lantz care leaga leuca la carimb. 2. Fig. Om shmecher; lichea pungash. Postoronca de dascalul Simeon Fosa din TZutzuieni numai pentru k vorbeshte mai in tilcuri decit altzii shi sfirciieshte toata ziua la tabac cere cite trei husashi pe luna. CREANGA A. 16.

POSTORÓNCA ~ci f. 1) Parte a hamului constand dintro funie sau curea groasa (mai rar lantz) care se prinde la orcicul unui vehicul cu tractziune animala; shleau. 2) fig. Persoana fara caracter de care se folosesc altzii. /<ucr. postoronok

postorónca shi rúnca f. pl. ĭ shi roánca pl. e (rut. postorónk shi rónok rus. postrómka d. storoná vsl. strana lature. V. strana). Est. Curea funie sirma orĭ vergea de fer care tzine legat capatu osiiĭ (bucsha) de hluba. Fig. Om zgircit. V. rinca shi lamba.

postoranca sf vz postoronca

postoroak sf vz postoronca

postoroanca sf vz postoronca

postorunca sf vz postoronca

poshtoronca sf vz postoronca

postoroanca f. Mold. 1. funia cu care se leaga leuca de carambul carului; 2. fig. darloaga: postoroanca de dascalul Simeon CR. [Tulcea postorunca = rut. POSTORONOK shtreang (lit. de alaturi)].

postorónca (reg.) s. f. g.d. art. postoróncii; pl. postorónci

postorónca s. f. g.d. art. postoróncii; pl. postorónci

POSTORÓNCA s. v. derbedeu lepadatura lichea netrebnic pushlama scarnavie secatura.

postoronca s. v. DERBEDEU. LEPADATURA. LICHEA. NETREBNIC. PUSHLAMA. SCIRNAVIE. SECATURA.

POSTOROÁNCA s. v. ranca.

postoroanca s. v. RINCA.

postoroánca (postoroánce) s. f. Bara de fier care leaga osia carului de huluba. Rut. postoronok „latura” (Tiktin). In Mold.