SHLEAU² shleauri s. n. Fiecare dintre cele doua curele groase funii sau lantzuri care se prind de pieptarul hamului shi se leaga de crucea carutzei ori a trasurii trase de un animal; tragatoare shtreang. Din ucr. šleja.

shleau³ sn [At: (a. 1828) IORGA S. D. XXI 422 / V: (reg) jl~ ~af ~ah ~eu shlih shlim shliu (ivr) ~ac ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja szla ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele doua curele groase care se prind de pieptarul hamului shi se leaga de crucea carutzei sau a trasurei trase de un animal Si: (pop) shtreang (14) (reg) shtric² (3) tragatoare. 2 (Reg; if jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham¹ (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii carutzei de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la carutza cu hulube.

SHLEAU² shleauri s. n. Fiecare dintre cele doua curele groase funii sau lantzuri care se prind de pieptul hamului shi se leaga de crucea carutzei sau a trasurii trase de un animal; tragatoare shtreang. Din ucr. šleja.

SHLEAU³ shleauri s. n. Curea groasa funie sau lantz prins de pieptarul hamului cu care se leaga calul de crucea trasurii; shtreang tragatoare. Sa pravalit de pe capra a desprins shleaurile a dus negrishorii sub coliba a doua. SADOVEANU A. L. 146. Bietele dobitoace inhamate cu shleauri shi cu fringhii ishi balanganeau vijelios clopotele shi fugeau cit puteau. MACEDONSKI O. III 19. Opt telegari inhamatzi ungureshte da lungul cu shleauri de curea subtziri shi intinse purtau trasura mai ushor k vintul. ODOBESCU S. I 161.

SHLEAU² ~ri n. Parte a hamului constand dintro funie sau dintro curea groasa (mai rar lantz) care se prinde de orcicul unui vehicul cu tractziune animala; postoronca; shtreang. /<ucr. šleja pol. szleja szla

2) shleaŭ (vest) shi shleah (est) n. pl. urĭ (o silaba d. rus. sleiá rut. šliĭá hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla ceh. szle d. germ. schleife). Tragatoare curea groasa shi lunga de vreo doĭ metri (cite una de fiecare parte) cu care se leaga calu de crucea trasuriĭ cu doĭ kĭ. In vest shi shleav shleaf in nord shlih.

shleaf shi shleah V. shleaŭ 1 shi 2.

shleau² (drum de tzara shtreang padure) s. n. art. shleául; pl. shleáuri

shleau (drum de tzara shtreang padure) s. n. art. shleául; pl. shleáuri

shleau

shleau.

SHLEAU s. shtreang tragatoare (reg.) shtric. (~ la ham.)

SHLEAU s. shtreang tragatoare (reg.) shtric. (~ la ham.)

shleáu (uri) s. n. Tragatoare shtreang tras de cai. Var. shleah. Pol. szla szleja rut. slyjá din sl. silo „latz” (Cihac II 390; Tiktin). Der. din sas. Schlif (Lacea Dacor. III 745) este mai putzin probabila.

shleau³ shleauri s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua curele groase funii sau lantzuri care leaga pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; in forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii carutzei de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la carutza cu hulube.

shleau⁵ s.n. (reg.) noroi foarte apos.