ponos² sn [At: NOVACOVICIU C. B. I 17 / Pl: ~oase / E: bg dal понос] (Ban; csnp) 1 Daruri. 2 Pomana.

ponos¹ sn [At: CORESI EV. 67 / V: (reg 19) ~oasa sf / Pl: ~oase ~uri / E: slv поносъ mg panasz] 1 (Irg) Calomnie. 2 (Irg) Barfa. 3 (Irg) Batjocura. 4 (Irg) Insulta. 5 (Irg) Dezonoare. 6 (Reg) Epitet defaimator. 7 (Reg) Nume rau care se atribuie cuiva. 8 (Reg; construit cu verbe k „a gasi” „a scoate” „a arunca”) Vina. 9 (Reg; construit cu verbe k „a gasi” „a scoate” „a arunca”) Cusur. 10 (Ie) A pune (cuiva) ~ sau a pune (pe cineva) in (sau intru) ~ A acuza pe cineva. 11 (Pop; construit cu verbe k „a purta” „a duce” „a trage”) Consecintza neplacuta care o are de suportat cineva de pe urma propriilor sale fapte sau de pe urma faptelor altcuiva din cauza unor circumstantze nefavorabile etc. 12 (Pop; pex) Neplacere. 13 (Pop; pex) Nemultzumire. 14 (Pop; pex) Necaz. 15 (Ilv) Ai purta (cuiva) ~ A dushmani. 16 (Ie) Ashi face ~ cu cineva A avea neplaceri cu cineva. 17 (Reg; ie) A se arata cu ~ A fi suparat. 18 (Mol) Gluma. 19 (Mol) Pozna. 20 (Reg) Plangere.

PONÓS ponoase shi ponosuri s. n. 1. Injurie blam hula clevetire; insulta calomnie. Nascocesc adesea ponoase shi porecle uneori binemeritate. I. BOTEZ. SHC. 118. Navea sa scoata capul in lume Sultanica ea care de buna ce era shiar fi dat shi dumicatul din gura k incepeau shushuitul shi ponoasele. DELAVRANCEA S. 14. Era sal las maicutza Cu gluma shi sa tac Era sa tzip obraznic Ori ce era sa fac? SHi tot pe mine biata SHi vina shi ponos! COSHBUC P. I 266. ◊ (In constructzie cu verbele «a ramine» «a trage» «a purta») Cind se intoarse de la oaste imparatul Amfitrion ishi gasi nevasta insarcinata... Acest imparat tacu din gura shi primi sa poarte ponosul. ISPIRESCU U. 17. ◊ Expr. Ai purta (cuiva) ponos = ai fi (cuiva) ciuda pe cineva a purta (cuiva) pica. Nu cumva pentru asta ai sami portzi ponos? HOGASH M. N. 199. 2. Cusur vina. Ori mai luat cu graba sami scotzi la urma niscaiva ponoase? TOPIRCEANU B. 96. Nu era asha cascaund flacaul acesta shi pe nedrept i atirnau de coada acest ponos ceilaltzi argatzi din sat. ISPIRESCU G. 230. Bag insa de seama k deviu din ce in ce mai exigent shi k nu fac alta decit a scoate mereu la marunte ponoase cartzii tale. ODOBESCU S. III 38. ♦ Aluzie. Ne shi trage citeun ibrishin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba cai fata cuminte ba cai buna de preuteasa ba car fi potrivita cu mine... shi cite ponosuri shi tilcuri dea lui popa Buliga cel buclucash. CREANGA A. 94. 3. Consecintza neplacuta; necaz povara neajuns. Este drept k fiecare sa poarte ponosul faptelor shi ziselor sale. ODOBESCU S. III 10. El poarta ponosul SHaltul roade osul. PANN P. V. I 82. Unii cu foloasele altzii cu ponoasele. ◊ Expr. Ashi face ponos cu cineva = ashi face de lucru cu cineva ashi pune mintea cu cineva a ajunge la neplaceri cu cineva. SHi nam fost slab shi nici fricos: Pe opt tzii dau gramada jos Dar mam ferit sami fac ponos Cu totzi nebunii. COSHBUC P. I 199.

PONÓS ~oáse n. 1) pop. Consecintza neplacuta. A trage ~oasele. 2) Imputatzie falsa prin care se discrediteaza o persoana; defaimare; barfeala; calomnie. /<sl. ponosu

PONOS s.n. (TZR) Defaimare ocara batjocura. Luatumiau D[u]mn[e]zeu ponosul mieu (o c a r a m e a B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai virtos a muri pentru Hristos decit sa slujasca cu ponos shi cu necinste M 1698 apr. 42^r col. I; cf. M 1780 apr. 68^v col. I. Etimologie: sl. ponosŭ. Cf. balamutzie blojeritura blojitura cleveta mozavirie.

ponos n. 1. nume rau: ce e frumos poarta ponos PANN; 2. porecla: numele tau va ramanea pangarit cu ponosul de talhar ISP.; 3. greshala: ia gasit ponoase. [Slav. PONOSU rushine].

ponós n. pl. oase (vsl. ponósŭ dezonoare rushine sirb. ponos mindrie rus. ponös oprobriŭ ceh. ponos plingere; ung. panasz plingere. V. prinos). Fam. Nume raŭ: a scoate cuĭva ponos. Defect: acest om are multe ponoase. A duce saŭ a trage ponosu saŭ ponoasele a suferi a indura: tu sa facĭ shi eŭ sa duc ponosu? Vechĭ shi ponóslu (d. ponosluĭesc dupa maslu masluĭesc).

ponoasa sf vz ponos¹

ponós (pop.) s. n. pl. ponoáse

ponós s. n. pl. ponoáse

PONÓS s. v. abatere belea bucluc culpabilitate culpa cusur dandana defect deficientza dezonoare eroare gresheala imperfectziune insuficientza incurcatura lacuna lipsa meteahna napasta neajuns necaz necinste nemultzumire nenorocire neplacere nevoie nume pacoste pacat plangere pocinog porecla rau reclamatzie rushine scadere slabiciune suparare supranume viciu vina vinovatzie.

ponos s. v. ABATERE. BELEA. BUCLUC. CULPABILITATE. CULPA. CUSUR. DANDANA. DEFECT. DEFICIENTZA. DEZONOARE. EROARE. GRESHEALA. IMPERFECTZIUNE. INSUFICIENTZA. INCURCATURA. LACUNA. LIPSA. METEAHNA. NAPASTA. NEAJUNS. NECAZ. NECINSTE. NEMULTZUMIRE. NENOROCIRE. NEPLACERE. NEVOIE. NUME. PACOSTE. PACAT. PLINGERE. POCINOG. PORECLA. RAU. RECLAMATZIE. RUSHINE. SCADERE. SLABICIUNE. SUPARARE. SUPRANUME. VICIU. VINA. VINOVATZIE.

ponós (suri) s. n. Infamie discreditare reputatzie proasta nota rea. Sl. ponosŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 276; Conev 101) cf. slov. ceh. rus. ponos. Der. ponosi vb. (a defaima a discredita; a (se) uza a (se) degrada) din sl. ponositi; ultimul sens propriu in Mold. exista shi in sl.; ponoslu s. n. (inv. Mold. dojana) prin intermediul mag. panaszol (Gáldi Dict. 95); ponoslui vb. (a mustra; inv. a defaima) din mag. panaszlani; donosi vb. (a piri; a defaima) din sl. donositi (Cihac II 99); donosenie s. f. (inv. pira).

a trage ponoasele expr. a suferi consecintzele nefaste ale unei actziuni; a ramane pagubit.