cusur sn [At: (a. 1782) IORGA S. D. XII 104 / Pl: ~uri / E: tc kusur] 1 (Inv) Lipsa din ceva. 2 (Inv) Ramashitza. 3 (Inv; spc) Rest (dintro suma de bani datorata). 4 (Inv; d. o suma de bani; ila) Ramas ~ In restantza. 5 (Inv; d. o suma de bani datorata; ila) Fara ~ Integral. 67 (Fig; iljv) Desavarshit. 8 (Fig) Imperfectziune. 9 (Fig) Defect. 10 (Fig) Slabiciune. 11 (Fig) Viciu. 12 (Inv; fig) Vina. 13 (Inv; ie) A nu face ~ A face neaparat ceva.

CUSÚR cusururi s. n. 1. Imperfectziune lipsa defect meteahna. Ma multzamii doar sa gasesc cusur frunzelor de plop k fac prea mare galagie degeaba. HOGASH M. N. 13. Nau dat nici peste una care sai fi fost dupa plac pentru k fiecareia i gasea cite un cusur oarecare. SBIERA P. 216. Asta e cusurul tau eshti violent... Cusur necusur numaidecit sami spui la cine a facut aluzie. CARAGIALE O. II 128. Sa facem intre noi o invoiala k sa scap de asha urit cusur. ODOBESCU S. III 45. Eu nam din natura Nici limba nici gura Dar spun la oricare Cusurul cel are (Oglinda). GOROVEI C. 255. 2. (Invechit) Ramashitza lest lipsa dintro suma de bani in special dintro datorie (baneasca). Auzi? sa ma deie la monastire pentru un cusur de doua salashe de tzigani! ALECSANDRI T. I 52. Din cusurul acelor 185 taleri imi ramasese numai zaci galbeni care iam intrebuintzat de ami cumpara o canapea. KOGALNICEANU S. 79. ♦ Suma de bani care i se cuvine cuiva drept rest cind face o plata. (Arhaizant) Facea semne cu miinile... shi se holba cu ochii pina ce ajungea sa se faca intzeles shi sa dobindeasca marfa ce poftea shi cusurul ce i se cuvenea. SADOVEANU Z. C. 313. Ado (= ada) cusurul zise Romano aruncind cu galanterie galbenul pe masa. HOGASH DR. II 160. 3. (Invechit de obicei determinat prin «subtzire») Aluzie. Il lua cu voi ba pe departe shi cu un cusur subtzire il facea sa priceapa k are sa fie fericit. ISPIRESCU L. 289. Cu un cusur subtzire itzi batushi joc de agaua turceasca. ODOBESCU S. I 436.

CUSÚR ~uri n. 1) Latura negativa a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahna; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusur

cusur n. 1. defect lipsa: nui om fara cusur PANN; 2. rest de bani: cusurul mil va da maine PANN; 3. fig. aluziune fina: cu un cusur subtzire il facea sa priceapa ISP. [Turc. KUSUR].

cusúr n. pl. urĭ (turc. [d. ar.] kusur; ngr. kusúri alb. bg. kusúr). Defect Fig. Fam. Restu (lipsa) de la o suma maĭ mare: damĭ cusuru de la un pol.

cusúr s. n. pl. cusúruri

cusúr s. n. pl. cusúruri

CUSÚR s. 1. v. defect. 2. v. anomalie. 3. v. patima.

CUSÚR s. v. abatere aluzie culpabilitate culpa eroare gresheala pacat rest restantza vina vinovatzie.

CUSUR s. 1. defect deficientza imperfectziune insuficientza lacuna lipsa meteahna neajuns pacat scadere slabiciune viciu (livr.) carentza racila tara (pop. shi fam.) beteshug (reg. shi fam.) hiba (reg.) madea teahna (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) gresheala lichea nedesavirshire rautate. (Are multe ~uri.) 2. anomalie defect (pop.) meteahna. (Un ~ congenital.) 3. dar defect meteahna narav patima viciu (pop. shi fam.) pirtzag (pop.) invatz (reg.) madea natura naravie parfie teahna (prin Bucov.) basau. (Are ~ betziei.)

cusur s. v. ABATERE. ALUZIE. CULPABILITATE. CULPA. EROARE. GRESHEALA. PACAT. REST. RESTANTZA. VINA. VINOVATZIE.

Cusur ≠ calitate virtute perfectziune merit

cusúr (cusúruri) s. n. 1. Lipsa lacuna. 2. Rest sold. 3. Rest bani datzi k rest. 4. Defect imperfectziune meteahna. 5. (Inv.) Gresheala eroare. 6. (Inv.) Aluzie. Mr. cusure megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; SHeineanu II 150; Cihac II 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134) cf. ngr. ϰουσούρι alb. bg. sb. kusur. Der. cusurgiu adj. (care gaseshte cusururi); cusurliu adj. (care critica).