ALÚZIE aluzii s. f. Cuvant expresie fraza prin care se face o referire la o persoana la o situatzie la o idee fara a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza². [Var.: (inv.) aluziune s. f.] Din fr. allusion lat. allusio onis.

aluzie sf [At: MAIORESCU D. II 145 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr allusion] 1 Cuvant expresie sau fraza prin care se face referire la o intamplare sau la o persoana fara a o numi. 2 (Ie) A face ~ la ceva A da sa se intzeleaga ceva.

ALÚZIE aluzii s. f. Cuvant expresie fraza prin care se face o referire la o persoana la o situatzie la o idee fara a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza. [Var.: (inv.) aluziúne s. f.] Din fr. allusion lat. allusio onis.

ALÚZIE aluzii s. f. Cuvint expresie sau fraza care sugereaza fara a exprima deplin ideea vorbitorului. Fiecare cuvint care mil spui mi se pare o aluzie. SEBASTIAN T. 98. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau despre ceva); a viza pe cineva (sau ceva); a da sa se intzeleaga ceva. Pronuntzat: zie. Varianta: aluziúne (HOGASH DR. II 226) s. f.

ALÚZIE aluzii s. f. Cuvant expresie fraza prin care se sugereaza o idee fara a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva). [Var.: (inv.) aluziúne s. f.] Fr. allusion (lat. lit. allusio onis).

ALÚZIE s.f. Cuvant fraza expresie care evoca o persoana un lucru sau o idee despre care nu se spune direct ceva. ◊ A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe ocolite despre cineva (sau ceva). [Gen. iei var. aluziune s.f. / cf. fr. allusion lat. allusio gluma].

ALÚZIE s. f. 1. cuvant fraza prin care se face o referire la o persoana la o situatzie etc. fara a se exprima direct. 2. figura de stil constand in a exprima un lucru cu intentzia de a face sa se intzeleaga altceva. (< fr. allusion lat. allusio)

ALÚZIE ~i f. Cuvant expresie sau fraza prin care se face indirect referire la cineva sau ceva. ~ discreta. [G.D. aluziei; Sil. zie] /<fr. allusion lat. allusio ~onis

aluziune sf vz aluzie

ALUZIÚNE s.f. v. aluzie.

aluziune f. modul de a spune un lucru care face a ne gandi la altul atingere prin vorbe.

*aluziúne f. (lat. allúsio ónis. V. iluziune. Modu de a spune pe departe ceva k sa se intzeleaga altceva. A face aluziune la ceva a bate shaŭa sa priceapa ĭapa a da sa intzeleaga. SHi alúzie.

alúzie (zie) s. f. art. alúzia (zia) g.d. art. alúziei; pl. alúzii art. alúziile (zii)

alúzie s. f. (sil. zie) art. alúzia (sil. zia) g.d. art. alúziei; pl. alúzii art. alúziile (sil. zii)

aluzie

aluzie ziei gen. a.

ALÚZIE s. (frantzuzism) apropo (inv.) cusur. (Na facut nici o ~.)

ALUZIE s. (frantzuzism) apropo (inv.) cusur. (Na facut nici o ~.)

aluzie (lat. allusio „joaca” „gluma”) figura de stil care consta in folosirea unui cuvant sau a unui enuntz menit sa evoce printro comparatzie subintzeleasa (sugerata) un eveniment sau un personaj din domeniul istoriei mitologiei folclorului in vederea caracterizarii sugestive a unei situatzii ori a exprimarii sensibile a unei idei abstracte. Tot a. este shi imitarea unui vers celebru a unui proverb a unei zicale precum shi un nume de personaj (in teatru mai ales) inventat k sa sugereze caracterul personajului (v. Caragiale) (A): „Se lumineaza putzintel a ploaie Atunci se cheama k e timp frumos (Macar k tot mai cadeun pic de bura Iar fumul din ogeac se lasan jos SHi porcul umbla tot cu paiun gura).” (G. Toparceanu)

ALUZIE Figura* de gandire bazata pe analogie in care un cuvant / (fragment de) enuntz este folosit pentru a se evoca ori sugera in variate forme o realitate sau un eveniment cu semnificatzie generala ori abstracta; se evita astfel in formularea enuntzului un eventual pericol o exagerata precizie sau caracterul vulgar (chiar obscen uneori) al exprimarii; se realizeaza in schimb o legatura de ordin livresc o concretizare a abstractziunilor ori un paralelism situatzional. in versurile lui Gr. Alexandrescu: Pamasul shi Olimpul cu fala se privira/ Cand flotele barbare zdrobite le zarira se face o aluzie mitologica (la cei doi muntzi din Grecia legendare lacashuri ale muzelor shi zeilor) in contextul in care este descrisa lupta Eteriei pentru eliberarea de sub Imperiul Otoman. • Apropiata uneori de perifraza* literara avand de regula o functzie evocatoare shi adesea eufemistica (vezi EUFEMISM) aluzia este de mai multe feluri shi poate fi realizata in combinatzie cu alte figuri (in ex. de mai sus se combina cu antonomaza*). Aluzia mitologica: Apoloi profesor de mandolina./ Pan lectzii da de limbile moderne (Arghezi) aluzie parodica; aluzia istorica:... mama in slabiciunea ei pentru mine ajunsese a crede k am sa ies un al doilea Cucuzel podoaba creshtinatatzii care scotea lacrimi din orice inima impietrita aduna lumea de pe lume in pustiul codrilor shi veselea intreaga faptura cu viersul sau (Creanga) aluzie la celebrul dascal shi compozitor de muzica religioasa bizantina; aluzia biblica/religioasa: insushi domnul naturei zisese altadata / K pentruun drept el iarta Gomora vinovata (Alexandrescu) aluzie la distrugerea cetatzilor biblice Sodoma shi Gomora; Pavel din Tars eacum zaraf sarac/ SHi Chrisostom baiat de pravalie (Arghezi); aluzia literara: Mureshan scutura lantzul cua lui voce ruginita../Preot deshteptarii noastre semnelor vremii profet (Eminescu) aluzie la poezia lui Andrei Mureshanu Un rasunet devenita imn natzional al Romaniei (Deshteaptate romane...); „Vis al galeshei Floride shial ostroavelor Antile”V Orchidee! nu eshti insashi arta marelui Matei (Barbu) versuri in care se parafrazeaza un fragment descriptiv shi poetic din romanul lui M. Caragiale Craii de CurteaVeche: Ne inturnam apoi spre tropice traiam cu saditorii visul galesh al Floridei shi al ostroavelor Antile patrundeam pe urma „vanatorilor de orhidee” in verdea intunecime a selbelor Amazonului scaparand de zboruri de papagali; vezi shi INTERTEXTUALITATE. Aluzia rezultata din reluarea perifrastica a unor locutziuni populare sau din evocarea unor cutume autohtone ori clasice: Se lumineaza putzintel a ploaie/ Atunci se cheama k e timp frumos.../Iar fumul de ogeac se lasan jos/ SHi porcul umbla tot cu paiun gura. (Topirceanu apud Dragomirescu); Ashteptam sa vedem prin columne de aur/ evul de foc cu steaguri pashind/ shi fiicele noastre ieshind/ sa puna pe fruntzile portzilor laur (Blaga). Vezi shi PARAFRAZA. M.M.

ALUZIE (< fr. allusion < lat. allusio de la adludere ashi bate joc) Figura de stil rinduila de gramaticieni printre tropi. Mod de exprimare care consta in evocarea unui obiect a unui fapt fara al numi dea dreptul. In fond aluzia este o discreta comparatzie prilejuind strecurarea unui sfat a unei poante satirice sau a unei laude precum shi caracterizarea sugestiva a unei situatzii ori a exprimarii unei idei abstracte k de exemplu comparatzia facuta de Voltaire asupra unui discurs funebru care il asemuia cu sabia lui Carol cel Mare shi adauga spre mai deplina lamurire a celor care nu intzelegeau: „lunga shi plata” sarcastica aluzie la lungimea shi platitudinea acelui discurs. Vechile clasificari deosebeau aluziile dupa origine shi sens in aluzii istorice cu referire la un fapt istoric (aluzia lui Mirabeau in fatza Adunarii Natzionale cu privire la scaderea popularitatzii lui: „Eu shtiu k nu este decit un pas de la Capitoliu la stinca Tarpeia”) mitologice (chinul lui Tantal etc.) incercinduse shi alte delimitari bazate pe anumite criterii k acela al functziei aluziei sau al intentziei cu care este folosita al domeniului la care se refera (aluzie literara politica sociala folclorica sh.a.) clasificari oarecum arbitrare datorita interferentzelor dintre diferitele categorii. Aluzia apare de obicei in creatziile cu tendintze moralizatoare satirice sau polemice k fabula teatrul comic reviste parodii sh.a. precum shi in poezia moderna.