aluzie (lat. allusio „joaca” „gluma”) figura de stil care consta in folosirea unui cuvant sau a unui enuntz menit sa evoce printro comparatzie subintzeleasa (sugerata) un eveniment sau un personaj din domeniul istoriei mitologiei folclorului in vederea caracterizarii sugestive a unei situatzii ori a exprimarii sensibile a unei idei abstracte. Tot a. este shi imitarea unui vers celebru a unui proverb a unei zicale precum shi un nume de personaj (in teatru mai ales) inventat k sa sugereze caracterul personajului (v. Caragiale) (A): „Se lumineaza putzintel a ploaie Atunci se cheama k e timp frumos (Macar k tot mai cadeun pic de bura Iar fumul din ogeac se lasan jos SHi porcul umbla tot cu paiun gura).” (G. Toparceanu)