vizat¹, ~ă a [At: CĂLINESCU, B. I. 370 / Pl: ~ați, ~e / E: viza¹] 1 (D. acte oficiale, copii etc.) Căruia i s-a dat valabilitate prin aplicarea unei vize¹.

vizat², ~ă a [At: ATILA, P. 33 / Pl: ~ați, ~e / E: viza²] 1 (Rar) Care constituie un scop. 2 (Rar) A cărui realizare este urmărită. 3 Care este avut în vedere Si: (ltî; rar) vizanș (1). 4 La care s-a făcut aluzie Si: (ltî; rar) vizanș (2).

viza¹ vb. I. tr. (compl. indică acte, pașapoarte etc.) A pune o viză, pentru a-i da valabilitate. Trebuie să vizeze permisul la bibliotecă. • prez.ind. -ez. /<fr. viser.

VIZÁ², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

VIZÁ¹, vizez, vb. I. Tranz. A aplica o viză pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate. – Din fr. viser.

VIZÁ¹ vb. I. tr. A pune o viză (pe un pașaport, pe un permis etc.). [< fr. viser].

VIZÁ² vb. I. tr. 1. A prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – văzut].

A VIZÁ¹ ~éz tranz. (acte oficiale) A certifica printr-o viză. /<fr. viser

A VIZÁ² ~éz tranz. 1) (obiecte) A prinde în vizor; a ochi; a ținti. 2) fig. A avea în vedere (printr-o aluzie); a ține în centrul de interese; a ținti. /<fr. viser

vizá (a aplica o viză, a dirija, a ținti) vb., ind. prez. 1 sg. vizéz, 3 sg. și pl. vizeáză

VIZÁ vb. 1. v. ținti. 2. v. referi. 3. v. aspira.