ponós (suri) s. n. Infamie discreditare reputatzie proasta nota rea. Sl. ponosŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 276; Conev 101) cf. slov. ceh. rus. ponos. Der. ponosi vb. (a defaima a discredita; a (se) uza a (se) degrada) din sl. ponositi; ultimul sens propriu in Mold. exista shi in sl.; ponoslu s. n. (inv. Mold. dojana) prin intermediul mag. panaszol (Gáldi Dict. 95); ponoslui vb. (a mustra; inv. a defaima) din mag. panaszlani; donosi vb. (a piri; a defaima) din sl. donositi (Cihac II 99); donosenie s. f. (inv. pira).