PONÓS ponoase shi ponosuri s. n. 1. Injurie blam hula clevetire; insulta calomnie. Nascocesc adesea ponoase shi porecle uneori binemeritate. I. BOTEZ. SHC. 118. Navea sa scoata capul in lume Sultanica ea care de buna ce era shiar fi dat shi dumicatul din gura k incepeau shushuitul shi ponoasele. DELAVRANCEA S. 14. Era sal las maicutza Cu gluma shi sa tac Era sa tzip obraznic Ori ce era sa fac? SHi tot pe mine biata SHi vina shi ponos! COSHBUC P. I 266. ◊ (In constructzie cu verbele «a ramine» «a trage» «a purta») Cind se intoarse de la oaste imparatul Amfitrion ishi gasi nevasta insarcinata... Acest imparat tacu din gura shi primi sa poarte ponosul. ISPIRESCU U. 17. ◊ Expr. Ai purta (cuiva) ponos = ai fi (cuiva) ciuda pe cineva a purta (cuiva) pica. Nu cumva pentru asta ai sami portzi ponos? HOGASH M. N. 199. 2. Cusur vina. Ori mai luat cu graba sami scotzi la urma niscaiva ponoase? TOPIRCEANU B. 96. Nu era asha cascaund flacaul acesta shi pe nedrept i atirnau de coada acest ponos ceilaltzi argatzi din sat. ISPIRESCU G. 230. Bag insa de seama k deviu din ce in ce mai exigent shi k nu fac alta decit a scoate mereu la marunte ponoase cartzii tale. ODOBESCU S. III 38. ♦ Aluzie. Ne shi trage citeun ibrishin pe la nas despre fata popii de la Folticenii Vechi: ba cai fata cuminte ba cai buna de preuteasa ba car fi potrivita cu mine... shi cite ponosuri shi tilcuri dea lui popa Buliga cel buclucash. CREANGA A. 94. 3. Consecintza neplacuta; necaz povara neajuns. Este drept k fiecare sa poarte ponosul faptelor shi ziselor sale. ODOBESCU S. III 10. El poarta ponosul SHaltul roade osul. PANN P. V. I 82. Unii cu foloasele altzii cu ponoasele. ◊ Expr. Ashi face ponos cu cineva = ashi face de lucru cu cineva ashi pune mintea cu cineva a ajunge la neplaceri cu cineva. SHi nam fost slab shi nici fricos: Pe opt tzii dau gramada jos Dar mam ferit sami fac ponos Cu totzi nebunii. COSHBUC P. I 199.