PONÓS ponoase s. n. 1. (Pop.) Consecintza neplacuta; necaz neajuns; nemultzumire suparare. A trage ponoasele. ◊ Expr. (Reg.) Ashi face ponos cu cineva = a ajunge la neplaceri cu cineva ashi pricinui suparare necaz. Ai purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva ai purta ranchiuna al dushmani. 2. (Pop.) Clevetire defaimare; injurie calomnie insulta. ♦ Nume rau porecla (defaimatoare). 3. (Inv. shi reg.) Acuzare invinuire; para protest; (concr.) plangere reclamatzie jalba. 4. (Pop.) Cusur; vina. 5. (Reg.) Gluma shotie; pozna. Din sl. ponosŭ.