MANDRU A mandri e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multzumit satisfacut incantat; care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatzile proprii; orgolios ingamfat trufash. 3. (Pop.) Frumos falnic maretz. II. 1. S. m. shi f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de sex opus simte o afectziune deosebita; drag iubit. 2. S. f. pl. art. Iele. Din sl. mondrŭ „intzelept”.

mandru ~a [At: CORESI ap. DHLR II 457 / Pl: ~ri ~re / E: slv мѧдръ] 1 a (Inv; d. oameni) Intzelept. 2 a (Inv; d. oameni) Priceput. 3 a (Inv; d. oameni) Istetz. 4 a (Inv; d. oameni) Capabil. 5 sm (Inv) Invatzat. 6 sm (Inv) Filozof. 7 sm (Inv) Mag² (1). 8 a (Udp „de”) Multzumit. 9 a (Udp „de”) Care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii Si: demn mandrit (2). 10 a (Rar) Care este pe masura calitatzilor cuiva Si: demn de cineva mandrit (3). 1112 smf a (Persoana) care are incredere exagerata in calitatzile proprii Si: mandrit (4). 1314 smf a Orgolios. 1516 smf a (Ivr) Mofturos. 1718 smf a (Pop) Frumos. 19 (Bot; reg; ic) ~ra noptzii Barbaimparatului (Mirabilis Jalapa). 20 sfp (Reg; art.) Iele. 21 a Falnic. 2223 smf a (Reg) Elegant. 24 smf (Pop) Persoana pentru care alta persoana de sex opus simte o afectziune deosebita Si: (reg) mandrior mandruc Vz amant drag ibovnic iubit. 25 sfp (Reg; art.) Dansuri populare din diferite regiuni. 26 (Reg) Melodie dupa care se executa mandrele (25).

MANDRU A mandri e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multzumit satisfacut incantat; care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatzile proprii; orgolios ingamfat trufash. 3. (Pop.) Frumos falnic maretz. II. S. m. shi f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de sex opus simte o afectziune deosebita; drag iubit. Din sl. mondrŭ „intzelept”.

MANDRU¹ ~a (~i ~e) 1) Care are sentimentul demnitatzii shi onoarei; demn. 2) Care are o parere exagerata despre calitatzile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; fudul; falnic; semetz; maretz. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfactzie (k urmare a unui succes a unei reushite sau a unei victorii). 4) Care inspira admiratzie; plin de semetzie. /<sl. mondru

mandru a. 1. care are un sentiment de nobila incredere in meritul sau: mandru de numele ce poarta; 2. carui i place sa dispretzuiasca pe semenii sai: e foarte mandru; 3. foarte frumos splendid superb (aplicat la fiintze shi la lucruri): m’am insurat c’o mandra craiasa POP. dulci shi mandre primaveri EM. [Vechiurom. mandru intzelept = slav. MÕDRŬ; apoi peiorativ care se crede intzelept de unde fudul trufash]. ║ m. cel ce e mandru.

tzandrumandru ~ra~ra [At: MINDRESCU L. P. 86 / Pl: ~ri~ri ~re~re / E: mandru] (Reg) 1 a Ingamfat. 2 a (Ie) TZandramandra shi flamanda Se spune despre o persoana care deshi saraca este mandra. 3 sf Femeie frumoasa vesela dragastoasa dar lenesha.

MÍNDRU² A mindri e adj. 1. Plin de incredere in fortzele in insushirile sale in care se vede satisfactzia multzumirea de insushirile proprii. Vom impartzi dreptate tuturora zise Alexandrel ridicind mindru capul. SADOVEANU O. VII 157. Era mindru shi frumos k un zmeu. VLAHUTZA O. A. II 9. 2. Cu incredere exagerata in insushirile proprii; fudul ingimfat trufash orgolios. Zici cas mindra shi nam vrut K sascult vorbele tale? COSHBUC P. I 51. Iubesc o fata frumoasa... fata Genarului om mindru shi salbatec. EMINESCU N. 13. 3. Fericit multzumit; onorat. Incredete stapina zise GalbendeSoare caci voi fi mindru sa incalece pe mine o viteaza k tine. ISPIRESCU E. 21. 4. Frumos minunat falnic maretz. Cutrieram cimpul cu florile shi mindrele dealuri de dupa caremi zimbeau zorile. CREANGA A. 117. Team ruga mari ruga Sami trimitzi prin cineva Cei mai mindrun valea ta. EMINESCU O. I 149. Pe culmea cea mai nalta a muntzilor Carpatzi se intinde o tzara mindra shi binecuvintata intre toate tzarile. BALCESCU O. II 207. ◊ (Adverbial) Din cind in cind varsate mindru lacrimiletzi shed. EMINESCU O. I 83.

míndru a adj. (vsl. mondrŭ priceput germ. munter vioĭ treaz). Vechĭ. Intzelept. Azĭ. Plin de o nobila incredere in meritu luĭ al familiiĭ saŭ al tzariĭ luĭ: Romanu e mindru de numele de Roman. Trufash fudul orgolios inginfat: adevaratu nobil nu e mindru de averea luĭ. Frumos superb splendid: o mindra fata nishte mindre plaĭurĭ. S. f. Fata orĭ femeĭe frumoasa ĭubita. Mindra noptziĭ jalapa. Adv. Cu mindrie.

mandru¹ adj. m. pl. mandri; f. mandra pl. mandre

mandru adj. m. s. m. art. mandrul pl. mandri art. mandrii; f. sg. mandra g.d. art. mandrei pl. mandre

mindru

MANDRU adj. 1. v. demn. 2. semetz tzantzosh (pop.) darz falos. (Un mers ~.) 3. v. ingamfat. 4. v. trufash.

MANDRU adj. v. aratos bun capabil chipesh competent destoinic dotat experimentat falnic frumos grandios impozant impresionant impunator incercat intzelept inzestrat maiestuos maretz minunat pregatit priceput semetz splendid stralucitor valoros versat vrednic.

Mandru ≠ modest simplu servil slugarnic umil umilit pocit urat

MINDRU adj. 1. demn. (O tzinuta ~.) 2. semetz tzantzosh (pop.) dirz falos. (Un mers ~.) 3. fudul grandoman infatuat increzut infumurat ingimfat megaloman orgolios semetz trufash tzantzosh vanitos (livr.) prezumtzios suficient (inv. shi pop.) maretz (pop. shi fam.) tzifnos (pop.) falnic falos inchipuit (inv. shi reg.) pishin (prin Ban.) maros (prin Mold.) nartos (inv.) fumuros preainaltzat zadarnic (fig.) batzos intzepat scrobit. (Ce te tzii asha ~?) 4. orgolios semetz trufash (rar) superb. (Manifesta un ~ dispretz pentru cei din jur.)

mindru adj. v. ARATOS. BUN. CAPABIL. CHIPESH. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. FALNIC. FRUMOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNATOR. INCERCAT. INTZELEPT. INZESTRAT. MAIESTOS. MARETZ. MINUNAT. PREGATIT. PRICEPUT. SEMETZ. SPLENDID. STRALUCITOR. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

mindru (mandra) adj. 1. (Inv.) Intzelept prudent. 2. Falnic orgolios. 3. Frumos dragutz. Megl. mǫndru. Sl. mądrŭ „intzelept” (Miklosich Slaw. Elem. 31; Cihac II 197; Byhan 320; SHeineanu Semasiol. 206; Conev 58) cf. ceh. moudriti se „a se infumura”. Der. mindra s. f. (iubita prietena); mindrenie s. f. (Trans. frumusetze); mindretza (var. mindreatza) s. f. (frumusetze splendoare; orgoliu mindrie); mindri vb. refl. (a se crede a fi orgolios; a se fali); mindrie s. f. (inv. intzelepciune; orgoliu); inmindri vb. (a initzia a deschide ochii) inv. din sl. umądriti se; poshmindri vb. ( Banat a socoti) a carui der. nu este clara; preamindru adj. (intzelept) din sl. prĕmądrŭ; preamindrie s. f. (intzelepciune) sec. XVI inv.

mandru mandra adj. 1. Frumos aratos falnic: „Mandru shio gatat pan casa” (Calendar 1980). 2. (s.m.) Dragutz iubit. ♦ (top.) Mandra Vedere deal in loc. Daneshti in apropierea statziunii. ♦ (onom.) Mandru Mandrutz Mandrutzescu Mandrila nume de familie (69 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihaila 1974). Din sl. mondru „intzelept” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac Conev cf. DER; DEX MDA).

mandru mandra adj. 1. Frumos aratos falnic: „Mandru shio gatat pan casa” (Calendar 1980). 2. (s.m.) Dragutz iubit. Din sl. mondru „intzelept” (Miklosich Cihac SHeineanu cf. DER).

SLOBOZIA MANDRA com. in jud. Teleorman situata in V C. Boian pe raul Saiu; 2.102 loc. (2005). Biserica Sf. Nicolae (sec. 19) in satul S. M.