mandru a. 1. care are un sentiment de nobila incredere in meritul sau: mandru de numele ce poarta; 2. carui i place sa dispretzuiasca pe semenii sai: e foarte mandru; 3. foarte frumos splendid superb (aplicat la fiintze shi la lucruri): m’am insurat c’o mandra craiasa POP. dulci shi mandre primaveri EM. [Vechiurom. mandru intzelept = slav. MÕDRŬ; apoi peiorativ care se crede intzelept de unde fudul trufash]. ║ m. cel ce e mandru.