MANDRU A mandri e adj. s. m. shi f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multzumit satisfacut incantat; care are un sentiment de demnitate de incredere in calitatzile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatzile proprii; orgolios ingamfat trufash. 3. (Pop.) Frumos falnic maretz. II. 1. S. m. shi f. (Pop.) Persoana pentru care cineva de sex opus simte o afectziune deosebita; drag iubit. 2. S. f. pl. art. Iele. Din sl. mondrŭ „intzelept”.