MÍNDRU² A mindri e adj. 1. Plin de incredere in fortzele in insushirile sale in care se vede satisfactzia multzumirea de insushirile proprii. Vom impartzi dreptate tuturora zise Alexandrel ridicind mindru capul. SADOVEANU O. VII 157. Era mindru shi frumos k un zmeu. VLAHUTZA O. A. II 9. 2. Cu incredere exagerata in insushirile proprii; fudul ingimfat trufash orgolios. Zici cas mindra shi nam vrut K sascult vorbele tale? COSHBUC P. I 51. Iubesc o fata frumoasa... fata Genarului om mindru shi salbatec. EMINESCU N. 13. 3. Fericit multzumit; onorat. Incredete stapina zise GalbendeSoare caci voi fi mindru sa incalece pe mine o viteaza k tine. ISPIRESCU E. 21. 4. Frumos minunat falnic maretz. Cutrieram cimpul cu florile shi mindrele dealuri de dupa caremi zimbeau zorile. CREANGA A. 117. Team ruga mari ruga Sami trimitzi prin cineva Cei mai mindrun valea ta. EMINESCU O. I 149. Pe culmea cea mai nalta a muntzilor Carpatzi se intinde o tzara mindra shi binecuvintata intre toate tzarile. BALCESCU O. II 207. ◊ (Adverbial) Din cind in cind varsate mindru lacrimiletzi shed. EMINESCU O. I 83.